1 Şi Zifiţii veniră către Saul la Ghibea, zicând: Iată, David se află ascuns pe dealul Keila, în dreptul pustiului. 2 Şi Saul se sculă, şi se pogorî la pustiul Zif, şi cu dânsul trei mii de inşi, aleşi ai lui Israel, ca să caute pre David în pustiul Zif. 3 Şi Saul tăbărî dealul Keila, care este în dreptul pustiului lângă cale, şi David şedea în pustiu; şi îllţelegând, că Saul a venit după dânsul în pustiu, 4 trimise David spioni, şi află că Saul într’adevăr a venit.
5 Şi David se sculă, şi veni la locul, unde Saul tăbărîse, şi David văzu locul unde Saul era culcat cu Abner, fiul lui Ner, mai marele oştirei sale. Şi Saul era culcat în palancă, şi poporul tăbărît în jurul său. 6 Şi David luă cuvantul, şi zise către Ahimeleh, Heteul, şi către Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, zicând: Cine se va pogorî cu mine la Saul în tabără? Şi Abişai zise: Eu mă voiu pogorî cu tine.
7 Şi David şi Abişai veni asupra poporului noaptea, şi iată, Saul zăcea dormind în palancă, şi lancea sa înfiptă în pământ la căpătâiul său; şi Abner şi poporul zăceau în jurul lui. 8 Şi Abişai zise lui David: Dat-a Dumnezeu astăzi pre neamicul tău în mână, şi acum îl voiu înfige cu lancea în pământ cu o singură lovitură, şi nu-i voi mai da a doua. 9 Şi David zise lui Abişai; să nu-l omori, că cine a întins mâna sa asupra unsului Domnului, şi a rămas nepedepsit? 10 Şi David mai zise: Viu este Domnul! Numai Domnului e dat de a-l lovi: sau ziua se va veni ca să moară, sau se va pogorî la resbel, şi va peri. 11 Să mă ferească Domnul, ca să întind mâna mea asupra unsului Domnului. Şi acum ia lancea, care-i la căpătâiul său, şi ulciorul de apă, şi să ne ducem. 12 Şi David luă lancea şi ulciorul de apă dela căpătaiul lui Saul; şi ei sa duseră; şi nimenea n’a văzut, nimenea n’a băgat în seamă, şi nimenea nu s-a deşteptat; că toţi dormiau un somn adânc dela Domnul căzând asupra lor.
13 Şi David trecu de ceea parte, şi se puse pe vârful muntelui de departe şi depărtare mare era între ei. 14 Şi David strigă către popor şi către Abner, fiul lui Ner, zicând: Au nu vei răspunde, Abner? Şi Abner răspunse şi zise: Cine eşti tu, care strigi către rege? 15 Şi David zise lui Abner: Au nu eşti tu bărbat, şi cine-i ca tine în Israel? Pentru ce dar n’ai păzit pre domnul tău, pre regele? Că a venit unul din popor spre a omorî pre regele, domnul tău. 16 Nu este bine, ceeace ai făcut; viu este Domnul, fii ai morţii sunteţi voi, cari nu aţi păzit pre domnul vostru, pre unsul Domnului. Şi acum uită-te unde este lancea regelui şi ulciorul de apă; ce erau la capătul lui?
17 Şi Saul cunoscu vocea lui David, şi zise: Fiul meu David, vocea ta este aceasta? Şi David zise: Vocea mea, domnul meu, o rege. 18 Şi mai zise: Pentru ce domnul meu urmăreşte pre servul său? Că ce am făcut, şi ce este rău în mâna mea? 19 Şi acum, rogu-te, să asculte domnul meu, regele, cuvintele servului său: Dacă Domnul te aţâţă asupra mea, fie ca el să primească darul de pâne dela noi; iar dacă fiii oamenilor te aţâţă, blestemaţi să fie ei înaintea Domnului; că ei astăzi m’au gonit, ca să nu fiu unit cu moştenirea Domnului, zicând: Du-te, serveşte altor zei. 20 Şi acum să nu cadă sângele meu pe pământ înaintea feţei Domnului: că regele lui Israel a ieşit să mă caute ca pre un purece, sau cum o potârniche se urmăreşte în munţi.
21 Şi Saul zise: Păcătuit-am, întoarce-te, fiul meu David, nu-ţi voiu mai face rău; că vieaţa mea fu în ziua aceasta aşa de scumpă în ochii tăi. Iată, nebuneşte am lucrat, şi de multe ori am greşit. 22 Şi David răspunse, şi zise: Iată lancea regelui, vină unul din oameni, şi să o ia. 23 Şi Domnul să întoarcă fiecăruia după dreptatea sa şi după credincioşia sa, că Domnul te-a dat astăzi în mâna mea, dară nu am voit a întinde mâna mea asupra unsului Domnului. 24 Şi după cum vieaţa ta a fost astăzi scumpă în ochii mei, aşa vieaţa mea va fi scumpă în ochii Domnului, şi el mă va mântui de toată nevoia. 25 Şi Saul zise lui David: Binecuvântat să fii tu, fiul meu David, de sigur tu vei reuşi, da, vei învinge. Atuncia David se duse în calea sa, şi Saul se întoarse la locul său.