1 Şi David zise în inima sa: Într’o zi voiu peri de mâna lui Saul. Nimic nu este mai bine pentru mine decât să fug în pământul Filistenilor; numai aşa Saul se va lăsa de mine, de a mă mai căuta în tot cuprinsul lui Israel, şi voiu scăpa de mâna sa. 2 Şi David se sculă, şi trecu, el şi cei şase sute de insi, cari erau cu dânsul, la Achiş, fiul lui Maoc, regele Gatului. 3 Şi David rămase cu Achiş în Gat, el şi oamenii săi, fiecare cu familia sa, şi David cu amândouă femeile sale, Ahinoam Ezreeleana, şi Abigail Carmeleana, femeia lui Nabal. 4 Şi spunându-se lui Saul, că David a fugit la Gat, el nu-l mai căută.
5 Şi David zise lui Achiş: Rogu-te, de am aflat har în ochii tăi, să mi-se dea un loc în una din cetăţile ţării, ca să şed acolo. De ce să şadă servul tău cu tine, în cetatea domnească? 6 Şi Achiş îi dădu în ziua aceea cetatea Ţiklag. Deaceea Ţiklagul a rămas al regilor din Iuda până în ziua de astăzi. 7 Şi a fost numărul zilelor, pre care David le petrecu în pământul Filistenilor, un an şi patru luni.
8 Şi David se suia cu oamenii săi, şi năvălia asupra Gheşuriţilor, Ghezriţilor şi Amalekiţilor; că aceştia locuiau acel pământ de mai înainte, până la Şur şi până la pământul Egiptului. 9 Şi David bătea acel pământ, şi nu lăsa în vieaţă nici bărbat nici femeie; şi le lua oile, boii, asinii, cămilele şi vestmintele: şi apoi se întorcea înapoi, şi venia la Achiş. 10 Şi Achiş zicea: Unde aţi năvălit astăzi? Şi David răspundea: Spre miazăziua lui Iuda, spre miazăziua Erahmeeleilor şi spre miazăziua Keneilor. 11 Şi David nu lăsă în vieaţă nici bărbat nici femeie, pentru a aduce ştire la Gat, zicând: Nu cumva să spună cineva de noi zicând: Aceasta a făcut David, şi aceasta a fost deprinderea sa în toate zilele câte a şezut în pământul Filistenilor. 12 Şi Achiş se încredea lui David, zicând: El s’a făcut urîcios poporului lui Israel, şi el îmi va fi mie totdeauna serv.