1 Şi în zilele acelea Filistenii adunară taberele lor în oştire, ca să se lupte cu Israel; şi Achiş zise lui David: Să ştii că vei ieşi cu mine în tabără, tu şi oamenii tăi. 2 Şi David zise lui Achiş: De sigur, vei vedea ce poate face servul tău. Şi Achiş zise lui David: Pentru aceasta te voiu pune păzitorul capului meu în toate zilele.
3 Şi Samuel murise, şi tot Israelul îl plânsese, şi-l îmmormântaseră la Rama, în cetatea sa. Şi Saul depărtase din ţară pre necromanţi şi pre vrăjitori.
4 Şi când Filistenii se adunară, şi veniră, şi tăbărîră la Şunem, adună şi Saul tot Israelul, şi tăbărîră în Ghilboa. 5 Şi Saul văzând tabăra Filistenilor, el se temu, şi inima sa tremura foarte. 6 Şi Saul întrebă pre Domnul, iar Domnul nu-i răspunse, nici prin vis, nici prin urimi, nici prin profeţi. 7 Şi Saul zise servilor săi: Căutaţi-mi o femeie necromantă, ca să mă duc la ea, şi să întreb de ea. Şi servii săi îi ziseră: Iată, o femeie necromantă este în En-Dor.
8 Şi Saul se prefăcu, şi îmbrăcă alte vestminte, şi se duse, el şi doi oameni cu dânsul, şi ei sosiră la femeie noaptea; şi el zise: Rogu-te, ghîceşte-mi prin necromantism, şi scoală-mi pre acela ce-ţi voiu zice. 9 Şi femeia zise către dânsul: Iată, tu şti ce a făcut Saul, cum el a stârpit din ţară pre toţi necromanţii şi pre vrăjitorii. De ce dară pui cursă vieţii mele, ca să mă omori? 10 Şi Saul i-se jură pe Domnul, zicând: Viu este Domnul, de ţi-se va întâmpla vre-un rău din acest lucru. 11 Şi femeia zise: Pre cine să-ţi scol? Şi el zise: Scoală-mi pre Samuel.
12 Şi femeia văzând pre Samuel, strigă cu voce tare; şi vorbi femeia către Saul, zicând: De ce m’ai înşelat, că tu eşti Saul! 13 Şi regele zise către dânsa: Nu te teme, ce ai văzut? Şi femeia zise lui Saul: Am văzut o fiinţă dumnezeească sculându-se din pământ. 14 Şi el zise către dânsa: Ce chip avea? Şi ea zise: Un om bătrân se sculă, şi el era acoperit cu o mantie. Şi Saul cunoscu că acesta este Samuel, şi el se plecă cu faţa la pământ, şi se închină.
15 Atuncia Samuel zise lui Saul: De ce mă nelinişteşti, sculându-mă? Şi Saul zise: Sunt strâmtorat foarte. Filistenii se luptă contra mea, şi Dumnezeu s’a retras dela mine, şi nu-mi mai răspunde mie nici prin profeţi, nici prin visuri: Deaceea te-am chemat, ca să-mi faci cunoscut ce să fac. 16 Şi Samuel zise: De ce mă întrebi, dacă Domnul s’a depărtat dela tine, şi s’a făcut neamicul tău? 17 Că Domnul a făcut după cum a vorbit prin mine: că Domnul a luat regatul din mâna ta, şi l-a dat aproapelui tău David. 18 Că tu n’ai ascultat de vocea Domnului, şi nici n’ai îndeplinit hotărârea aprinderii mâniei lui asupra lui Amalek: deaceea-ţi face Domnul aceasta astăzi. 19 Şi Domnul va da şi pre Israel cu tine în mâna Filistenilor, şi mâne tu şi fiii tăi veţi fi cu mine. Încă şi pre tabăra lui Israel o va da Domnul în mâna Filistenilor.
20 Şi Saul căzu pe clipă întins la pământ, şi se temu foarte de cuvintele lui Samuel, şi nici o putere nu era într’însul, că nu mâncase pâne toată ziua şi toată noaptea aceea. 21 Şi femeia venind la Saul, şi văzând că el era turburat foarte, îi zise: Iată, serva ta a ascultat de vocea ta, şi eu mi-am pus vieaţa în mână, şi am ascultat de cuvintele tale, pre cari tu le-ai vorbit către mine. 22 Şi acum ascultă, rogu-te, şi tu de vocea servei tale, că voiu să-ţi pun înainte o bucată de pâne, ca să mănânci, şi să fie putere în tine, când vei pleca în cale. 23 Dar el nu primi, ci zise: Nu voiu mânca! Dar servii săi cum şi femeia stătură de dânsul, şi el ascultă de vocea lor, se sculă dela pământ, şi se puse pe pat. 24 Şi femeia aceasta avea un viţel gras în casă: şi ea se grăbi, şi-l junghiă, luă făină, o frământă, şi a copt azime din ea. 25 Şi ea le puse înaintea lui Saul şi înaintea servilor săi, şi ei mâncară. Apoi sculându-se, plecară în noaptea aceea.