1 Şi cunoscând Ioab, fiul Ţeruei, că inima regelui se întoarse spre Absalom, 2 trimise Ioab la Tekoa, şi aduse de acolo o femeie înţeleaptă, şi zise către ea: Fă-te că plângi, şi îmbracă vestminte de jale, şi nu te unge cu oleiu, ci fii ca o femeie, care de multe zile plânge după mort. 3 Şi întră la rege, şi vorbeşte către el după cuvântul acesta. Şi a pus Ioab cuvintele în gura ei.
4 Şi vorbi femeia din Tekoa căţre rege, şi căzu cu faţa la pământ, şi se închină, şi zise: Ajută-mi, rege! 5 Şi regele zise către ea: Ce este ţie? Şi ea răspunse: Cu adevărat, femeie văduvă sunt, şi bărbatul meu a murit. 6 Şi serva ta avea doi fii, şi s’au certat amândoi la câmp; şi nu era cine să-i despartă; şi a lovit unul pre celalalt, şi l-a ucis. 7 Şi iată, se scoală tot neamul în contra servei tale, şi zice: Dă-ne pre cel ce a ucis pre fratele său, ca să-l omorîm pentru vieaţa fratelui său, pre care l-au cis; şi vom pierde şi pre moştenitor! Aşa ei vor să stângă cărbunele aprins, care mi-a mai rămas, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici rămăşiţă pre faţa pământului. 8 Şi zise regele către femeie: mergi la casa ta, şi eu voiu porunci pentru tine.
9 Şi zise femeia din Tekoa către rege: Asupra mea, domnul meu rege, să fie vina, şi asupra casei părintelui meu; dar regele şi scaunul său să fie nevinovat. 10 Şi zise regele: Pre cel ce va vorbi împotriva ta, adu-l mie, şi el nu te va mai atinge. 11 Şi ea zise: Aducă-şi aminte regele de Domnul Dumnezeul tău, şi să nu suferi ca răsbunătorul de sânge să adauge a mai face pierderi, şi să nu stârpească pre fiul meu. Şi zise el: Viu este Domnul, nici un fir de păr al fiului tău nu va cădea pre pământ!
12 Atuncia zise femeia: Rogu-te, ca serva ta un cuvânt să vorbească către domnul meu, regele. Şi el zise: Vorbeşte. 13 Şi zise femeia: Pentru ce dar un lucru ca acesta ai gândit în contra poporului lui Dumnezeu? Că zicând acestea regele, nu se judeca oare el însuşi vinovat, deoarece regele nu lasă să se întoarcă gonitul său? 14 Că noi murim, şi suntem ca apă vărsată pe pământ, ce nu se mai strânge. Dumnezeu nu ia vieaţa, ci născoceşte mijloace ca cel gonit să nu rămână gonit dela dânsul. 15 Şi acum de am venit să spun acest cuvânt regelui, domnul meu este că poporul m’a înspăimântat; şi serva ta zise: Voiu vorbi acum către rege; poate va îndeplini regele după cererea servei sale. 16 Căci dacă regele ascultă pre serva sa, ca s’o scape din mâna aceluia, care caută să mă piardă pre mine şi pre fiul meu împreună din moştenirea lui Dumnezeu, 17 apoi zis-a în sine serva ta: cuvântul regelui, domnul meu, ne va aduce repaus; căci ca şi un înger al lui Dumnezeu, aşa este regele, domnul meu, ca să deosebească binele şi răul. Deci Domnul Dumnezeul tău, să fie cu tine!
18 Atuncia regele răspunse, şi zise femeii: Să nu ascunzi către mine cuvântul, de care te voiu întreba. Şi femeia zise: Rogu-mă, să vorbească domnul meu, regele. 19 Şi zise regele: Au mâna lui Ioab nu este cu tine în toate acestea? Şi femeia răspunse, şi zise: Viu e sufletul tău, domnul meu, rege! Nimenea nu se poate abate nici în dreapta, nici în stânga în toate câte vorbeşte domnul meu, regele; că servul tău Ioab, el mi-a poruncit, şi el a pus în gura servei tale toate aceste cuvinte. 20 Şi pentru ca să schimbe privirea lucrului, pentru aceea servul tău Ioab a făcut aceasta. Şi domnul meu este înţelept, ca înţelepciunea unui înger al lui Dumnezeu, şi cunoaşte toate, câte se fac în ţară.
21 Şi zise regele lui Ioab: Iată, tu ai făcut aceasta; deci mergi şi adu înapoi pre tinărul Absalom! 22 Şi Ioab căzu preste faţa sa la pământ, şi se închină, şi mulţumi regelui; şi Ioab zise: Astăzi a cunoscut servul tău, că am aflat har în ochii tăi, domnul meu, rege; că regele a îndeplinit cererea servului tău. 23 Şi Ioab se sculă, şi merse la Gheşur, şi aduse pre Absalom la Ierusalim, 24 Şi regele zise: Întoarcă-se la casa sa; şi faţa mea să nu vază. Şi se întoarse Absalom la casa sa; dar faţa regelui nu o văzu.
25 Şi în tot Israelul nu era bărbat frumos ca Absalom. Era de lăudat foarte. Dela talpa piciorului său şi până în creştelul său nu era greş în el. 26 Şi când îşi tundea capul, (că se întâmpla din an în an, să-l tundă, căci îi era greu, deaceea îl tundea) de trăgea părul capului său două sute de sicli după măsura regelui. 27 Şi se născură lui Absalom trei fii şi o fică, al cărei nume era Tamar: era femeie frumoasă la privire.
28 Şi locui Absalom doi ani de zile în Ierusalim, şi faţa regelui nu o văzu. 29 Şi trimise Absalom după Ioab, spre a-l trimite la rege; dar acesta nu voi să vină la dânsul; şi trimiţând a doua oară, el tot nu voi să vină. 30 Atuncia zise servilor săi: Vedeţi ogorul lui Ioab cel de alăturea cu mine, şi pe care are orz, mergeţi şi aprindeţi-l cu foc! Şi servii lui Absalom dădură foc ogorului. 31 Şi se sculă Ioab, şi merse la Absalom în casă, şi-i zise: De ce au dat foc servii tăi ogorului meu? 32 Şi Absalom răspunse lui Ioab: Iată, eu am trimis după tine, şi am zis: Vino aicia! Ca să te trimit la rege, să-i zici: De ce am venit eu din Gheşur? Mai bine îmi era să fi fost tot acolo! Şi acum să văd faţa regelui, şi de este vre-o vină asupra-mi, să mă ucidă. 33 Şi Ioab merse la rege, şi-i spuse. Şi el chemă pre Absalom, şi el veni la rege, şi se plecă cu faţa la pământ înaintea regelui. Şi regele sărută pre Absalom.