1 Fost-a după aceea, că Absalom şi-a gătit care şi cai, şi cincizeci bărbaţi fugiră înaintea lui. 2 Şi Absalom se sculă, şi se aşeză de lăturile drumului la poartă. Şi de avea careva ceartă, şi mergea la judecată la rege, Absalom îl chema, şi zicea: Din ce cetate eşti tu? Şi el zicea: Din una din seminţiile lui Israel este servul tău. 3 Şi Absalom zicea către dânsul: Iată, cauza ta este bună şi dreaptă; dar nu este nimenea, care să te asculte din partea regelui. 4 Şi Absalom mai zicea: O, de m’ar pune pre mine judecător în ţară! La mine ar putea să vină tot insul, care ar avea vre-o ceartă şi judecată, şi eu i-aş da dreptate. 5 Şi de se apropia cineva de el, ca să se închine înaintea lui: el întindea mâna sa, îl apuca, şi-l săruta. 6 Şi aşa făcea Absalom tuturor Israeliţilor, care mergeau la judecată la rege; şi Absalom câştiga inima bărbaţilor lui Israel.
7 Şi după trecerea de patruzeci de ani, zise Absalom regelui: Voiu să mă duc, şi să indeplinesc votul meu la Hebron, pre care l-am făcut Domnului. 8 Că vot a făcut servul tău, pe când locuiam la Gheşur în Siria, zicând: Dacă Domnul mă va întoarce la Ierusalim, voiu servi Domnului. 9 Şi regele zise către dânsul: Mergi în pace! Şi aşa el se sculă, şi merse la Hebron.
10 Şi Absalom trimise spioni în toate seminţiile lui Israel, zicând: Când veţi auzi sunetul trâmbiţei, veţi zice: Absalom s’a făcut rege la Hebron. 11 Şi cu Absalom merseră două sute de bărbaţi din Ierusalim, cari au fost chemaţi, şi merseră în prostia lor, şi nu ştiură nimic. 12 Şi Absalom trimise după Ahitofel, Ghilonitul, consilierul lui David, din cetatea sa Ghilo, când aducea el jertfe. Şi se făcu conjurare tare, şi poporul tot se îmmulţia lângă Absalom.
13 Şi a venit vestitor la David, zicând: Inimile bărbaţilor lui Israel sunt după Absalom. 14 Şi zise David către toţi servii săi, cari erau cu dânsul în Ierusalim: Sculaţi-vă, şi să fugim! Că nu va fi nouă scăpare de faţa lui Absalom. Sârguiţi de a merge, ca să nu sârguească el, şi să ne ajungă, şi să aducă nenorocire preste noi, şi să treacă cetatea prin ascuţişul săbiei. 15 Şi servii regelui ziseră către rege: Tot ce domnul nostru regele alege, iată, noi suntem servii tăi!
16 Şi regele ieşi cu toată casa sa în urma lui; şi lăsă regele zece concubine, ca să păzească casa. 17 Şi aşa ieşi regele şi tot poporul în urma sa, şi stătură la o casă depărtată. 18 Şi toţi servii lui mergeau de alăturea cu el, şi toţi Cretii şi toţi Pletii, şi toţi Gatiţii, şase sute bărbaţi, cari l-au urmat dela Gat, mergeau înaintea regelui. 19 Atuncia regele zise lui Itai, Gatitul: De ce voeşti să mergi şi tu cu noi? Întoarnă-te la locul tău, şi rămâi cu regele; căci străin eşti tu, şi nemernicit dela locul tău. 20 Ieri ai venit, şi astăzi să te las să mergi cu noi în rătăcire? Că eu merg unde voiu putea merge. Tu întoarnă-te, şi ia pre fraţii tăi cu tine; mila şi adevărul fie cu tine. 21 Şi Itai răspunse regelui, şi zise: Viu este Domnul, şi viu domnul meu, regele, în acel loc unde domnul meu regele este, fie spre moarte, fie spre vieaţă, acolo va fi şi servul tău! 22 Şi David zise lui Itai: Du-te, şi treci! Şi trecu Itai, Gatitul. cu toţi oamenii lui şi toţi copiii, cari erau cu dânsul. 23 Şi toată ţara plânse cu voce tare, şi tot poporul trecu; şi regele trecu preste părăul Kedron, şi tot poporul trecu în drumul căţre pustiu.
24 Şi iată, acolo era Zadok şi toţi Leviţii cu dânsul care purtau chivotul legii lui Dumnezeu; şi ei puseră jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se suia, până a sfârşit tot poporul trecerea din cetate. 25 Şi regele zise către Zadok: Du înapoi în cetate chivotul lui Dumnezeu! De voiu afla har înaintea Domnului, el mă va înturna, şi mă va lăsa să văd chivotul său, şi locaşul său. 26 Şi de va zice: Nu te voesc, iată, eu sunt; facă el cu mine, după cum este bine în ochii lui. 27 Şi regele zise lui Zadok, preotul: Vezi, întoarnă-te cu pace în cetate, şi Alfimaaz, fiul tău, şi Ionatan, fiul lui Abiatar: fiii voştri ai amândurora cu voi. 28 Vedeţi, eu voiu mâna în şesurile pustiului, până ce va veni cuvânt dela voi, ca să-mi dea de ştire. 29 Deci duseră Zadok, şi Abiatar chivotul lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim; şi rămaseră acolo.
30 Şi David suia suişul muntelui Olivilor, suind şi plângând şi cu capul acoperit, şi el mergea desculţ, şi tot poporul ce era cu el îşi acoperi fiecare capul său, şi se suiau, suind şi plângând. 31 Şi se vesti lui David, zicând: Ahitofel este între conjuraţii cu Absalom. Şi zise David: Zădărniceşte sfatul lui Ahitofel, Doamne.
32 Şi David ajungând în vârf, unde se închină lui Dumnezeu, iată, că îi ieşi înainte Huşai, Arenitul, cu vestmântul rupt şi cu ţărână pe capul său. 33 Şi David zise către dânsul: De vei merge cu mine, de povară îmi vei fi. 34 Iar de te vei înturna în cetate, şi vei zice lui Absalom: Voiu fi servul tău, o rege; cum înainte am fost servul părintelui tău, aşa voiu fi servul tău acum, atuncia tu-mi vei zădărnici sfatul lui Ahitofel. 35 Au nu sunt cu tine acolo Zadok şi Abiatar, preoţii? Şi totul ce tu vei auzi din casa regelui, spune lui Zadok şi lui Abiatar, preoţilor. 36 Iată, acolo sunt cu dânşii fiii lor, ai amândurora: Ahimaaz al lui Zadok, şi Ionatan al lui Abiatar. Trimiteţi-mi printr’înşii tot cuvântul ce veţi auzi. 37 Şi aşa a întrat Huşai, amicul lui David, în cetate; iar Absalom întră în Ierusalim.