1 Şi după ce merse David puţin preste vârf, iată îi veni înainte Ţiba, servul lui Mefiboşet, cu o pereche de asini înşeuaţi, şi pe dânşii erau două sute de pâni, o sută de turte de poamă, şi o sută de bucăţi frupte uscate, şi un foale cu vin. 2 Şi regele zise către Ţiba: Ce vrei cu acestea? Şi Ţiba răspunse: Asinii sunt pentru casa regelui, pentru călărie, şi pânile şi fructele uscate pentru mâncarea servilor, şi vinul de beut pentru cei obosiţi în pustiu. 3 Şi regele zise: Unde este fiul domnului tău? Şi Ţiba zise regelui: Iată, el rămâne în Ierusalim; căci el a spus: Astăzi casa lui Israel îmi va înapoia regatul părintelui meu. 4 Şi regele zise lui Ţiba: Iată, totul este al tău, ce a fost al lui Mefiboşet. Şi Ţiba zise: Mă închin înaintea ta, că aflai har înaintea domnului meu, regele.
5 Şi regele David veni până la Bahurim, şi iată, că ieşi de acolo un bărbat din neamul casei lui Saul, al cărui nume era Şimei, fiul lui Ghera; şi ieşind blestema, 6 şi aruncă cu pietri după David şi după toţi servii regelui David; şi tot poporul şi toţi vitejii mergeau din dreapta lui şi din stânga lui. 7 Şi aşa zise Şimei, când blestema: Du-te, du-te, om al sângelui, înrăutăţitule! 8 Domnul ţi-a răsplătit tot sângele casei lui Saul, în locul căruia tu te-ai făcut rege; şi Domnul a dat regatul în mâna lui Absalom, fiul tău. Iată, acum eşti în nenorocirea ta, căci om al sângelui eşti tu.
9 Atuncia zise Abişai, fiul Ţeruiei, regelui: Pentru ce blestemă acest câne mort pre domnul meu, regele? Rogu-mă, să trec şi să-i iau capul lui! 10 Şi zise regele: Ce aveţi voi de a face cu mine, voi fii de ai Ţeruiei? Lăsaţi-l să blesteme; că Domnul i-a zis: Blestemă pre David! Şi cine va zice: De ce faci aceasta? 11 Şi David zise către Abişai şi către toţi servii săi: Iată, fiul meu, care a ieşit din coapsele mele, caută după vieaţa mea, cu cât mai mult dar acest Beniaminit? Lăsaţi-l să blesteme, că Domnul i-a poruncit. 12 Poate, se va uita Domnul la năcazul meu, şi-mi va răsplăti cu bine pentru blestemarea lui de astăzi. 13 Şi David îşi căuta de drum cu oamenii lui, şi Şimei mergea pe coasta muntelui; în dreptul lui şi blestemă mergând, şi aruncă cu pietri după el, şi ridică praf. 14 Şi regele şi tot poporul, ce era cu el, veniră obosiţi, şi se răsuflară acolo.
15 Şi Absalom şi tot poporul, bărbaţii din Israel, veniră la Ierusalim, şi Ahitofel cu dânşii. 16 Şi întâmplatu-s’a, când Huşai, Architul, amicul lui David, veni la Absalom, zise Huşai lui Absalom: Să trăească regele! Să trăească regele! 17 Şi Absalom zise lui Huşai: Aceasta este iubirea ta către amicul tău? De ce nu ai mers cu amicul tău? 18 Şi Huşai zise lui Absalom: Nu, ci pre cine l-a ales Domnul şi acest popor şi toţi bărbaţii lui Israel, acelui voiu să fiu, şi lângă acesta voiu să rămân. 19 Şi apoi cui voiu servi? Nu înaintea fiului său? Cum am servit înaintea părintelui tău, aşa voiu fi şi înaintea ta.
20 Şi Absalom zise lui Ahitofel: Faceţi sfat ce vom face! 21 Atuncia zise Ahitofel lui Absalom: Întră la concubinele părintelui tău, pre care le-a lăsat să păzească casa; şi când va auzi tot Israelul, că tu ai picat în miros rău la părintele tău, atuncia mânile tuturor, cari sunt lângă tine, se vor întări. 22 Deci se întinse pe acoperişul casei un cort pentru Absalom, şi Absalom întră la concubinele părintelui său înaintea întregului Israel. 23 Şi sfatul lui Ahitofel, pre care îl dădu în acele zile, era ca şi cum ar fi întrebat pre Dumnezeu; aşa era tot sfatul lui Ahitofel atât la David cât şi la Absalom.