1 Şi David numără poporul care era cu dânsul, şi puse preste ei mai mari preste mii şi mai mari preste sute. 2 Şi puse David poporul, o treime sub Ioab şi o treime sub Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, şi o treime sub Itai, Gatitul. Şi regele zise către popor: Voiu merge şi eu cu voi. 3 Iar poporul răspunse: Tu nu vei merge cu noi; că dacă vom fugi noi, ei nu vor lua seama la noi; şi de va muri jumătate din noi, ei nu vor lua seama la noi; căci tu faci cât zece mii din noi. Aşa dar mai bine este, ca tu să ne vii din cetate în ajutor. Şi zise regele către dânşii: Voiu face ce va fi bun în ochii voştri. 4 Şi regele se puse de a lăturea porţii, şi tot poporul ieşi cu sutele şi cu miile.
5 Şi regele porunci lui Ioab şi lui Abişai şi lui Itai, zicând: Cruţaţi-mi tânărul, pre Absalom! Şi tot poporul auzi, când regele a poruncit tuturor mai marilor pentru Absalom.
6 Şi aşa ieşi poporul în câmp în contra lui Israel, şi fu luptă în pădurea lui Efraim. 7 Şi poporul lui Israel fu acolo bătut de servii lui David, şi s’a făcut învingere mare în aceea zi, ca de douăzeci de mii. 8 Şi se întinse de acolo lupta preste toată ţara; şi pădurea a mâncat în aceea zi mai mult popor, decât a mâncat sabia.
9 Şi întâlni Absalom pre servii lui David; şi Absalom călăria pre un catâr: şi catârul venia sub desişul unui stejar mare, şi capul lui se anină de stejar, şi el plutea între cer şi pământ, şi catârul de sub dânsul se duse. 10 Şi văzând aceasta un bărbat spuse lui Ioab, şi zise: Iată, eu am văzut pre Absalom spânzurat de un stejar! 11 Şi zise Ioab către bărbatul care i-a spus aceasta: Iată, dacă l-ai văzut, de ce nu l-ai abătut acolo la pământ? Că eu ţi-aşi fi dat zece sicli de argint şi un brâu. 12 Şi bărbatul zise către Ioab: Chiar de aşi cumpăni în mâna mea o mie sicli de argint, tot n’aşi întinde mâna mea în contra fiului regelui; că la auzul nostru ţi-a poruncit regele ţie şi lui Abişai şi lui Itai, zicând: Ferească-se fiecare de a se atinge de tânăr, de Absalom. 13 Altfel aşi face o necredinţă cu preţul vieţii mele, că nimic nu rămâne ascuns înaintea regelui, şi însuşi te-ai da la o parte. 14 Şi Ioab zise: Nu voiu întârzia atâta cu tine, şi luă trei lănci în mâna sa, şi le înfipse în inima lui Absalom, care încă trăia în mijlocul stejarului. 15 Şi zece tineri, cari purtau armele lui Ioab, încunjurară pre Absalom îl loviră, şi-l omorîră.
16 Şi suflă Ioab în trâmbiţă, şi se întoarse înapoi din urmărirea lui Israel; că Ioab reţinu poporul. 17 Şi ei luară pre Absalom, şi-l aruncară în pădure într’o groapă mare, şi puseră preste el o movilă de pietri mari foarte. Şi tot Israelul fugi fiecare în cortul său.
18 Iar Absalom încă în vieaţă fiind, îşi luă, şi-şi aşeză un stâlp în Valea Regelui; căci zise el: Eu nu am nici fiu, ca să păstreze în amintire numele meu. Şi el numi stâlpul după numele său, şi se chemă stâlpul lui Absalom până în ziua de astăzi.
19 Şi Ahimaaz fiul lui Zadok, zise: Lasă-mă să alerg, şi să aduc regelui aceste ştiri, că Domnul l-a apărat de mâna neamicilor lui. 20 Şi Ioab zise către dânsul: Tu nu vei duce ştire astăzi; iar altădată vei duce ştire: astăzi nu vei duce ştire, că fiul regelui a murit. 21 Şi Ioab zise către Cuşi: Mergi, spune regelui ce ai văzut! Şi se închină Cuşi înaintea lui Ioab, şi alergă. 22 Şi Ahimaaz, fiul lui Zadok, zise iarăşi către Ioab: Fie ce va fi, voiu alerga şi eu după Cuşi. Şi Ioab zise: Dece să alergi, fiul meu, că nu ai de dus o ştire de folos pentru tine? 23 Fie ce va fi, voiu alerga. Şi zise către dânsul: Aleargă! Atuncia alergă Ahimaaz pe calea câmpiei, şi întrecu pre Cuşi.
24 Şi David şedea între cele două porţi. Şi păzitorul depe acoperişul porţii se sui pe zid, şi-şi ridică ochii săi, şi văzu, şi iată, că aleargă un om singur. 25 Şi strigă păzitorul, şi spuse regelui. Şi regele zise: Dacă este singur, bună ştire în gura lui este. Şi el tot se apropia. 26 Şi păzitorul văzu şi alt om alergând; şi păzitorul strigă la portar, zicând: Iată, aleargă un om singur! Şi regele zise: Şi acesta aduce ştire. 27 Şi păzitorul zise: Eu văd alergătura celui dintâiu ca alergătura lui Ahimaaz, fiul lui Zadok. Şi regele zise: Om bun este acesta, şi cu ştire bună vine el.
28 Şi strigă Ahimaaz, şi zise către rege: Pace! Şi se închină înaintea regelui cu faţa la pământ, şi zise: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău, care a dat în mânile noastre pre bărbaţii, cari au ridicat mâna lor în contra domnului meu, regele! 29 Şi regele zise: Bine este tânărului Absalom? Şi Ahimaaz zise: Văzut-am mulţime mare, când Ioab trimise pre servul regelui şi pre servul tău; dar n’am cunoscut ce era. 30 Şi regele zise: Dă-te de lăture, şi te pune aicia! El se dădu dară în lături, şi stătu. 31 Şi iată veni, Cuşi; şi Cuşi zise: Ştire să primească domnul meu, regele! Că Domnul te-a apărat de mâna tuturor, cari sau resculat asupra ta. 32 Şi regele zise lui Cuşi: Bine este tânărului Absalom? Şi Cuşi zise: Să fie ca şi tânărului acestuia neamicilor domnului meu, regele, şi la toţi, cari se scoală în contra ta spre rău! 33 Şi se cutremură regele, şi se sui în camera sa cea de sus de asupra porţii, şi plânse, şi aşa zise el mergând: Fiul meu, Absalom! Fiul meu, fiul meu, Absalom! Fire-aşi mort în locul tău, Absalom, fiul meu, fiul meu!