1 Şi se spuse lui Ioab: Iată regele plânge şi boceşte după Absalom! 2 Şi se prefăcu isbânda din acea zi în plângere pentru tot poporul. Că poporul auzi în acea zi zicându-se, că regele este amărît pentru fiul său. 3 Şi poporul se furişă în acea zi înlăuntrul cetăţii, cum se furişează un popor, care se ruşinează, când fuge din luptă. 4 Iar regele îşi acoperi faţa sa, şi boci cu voce tare: Fiul meu, Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!
5 Şi se duse Ioab în casă la rege, şi zise: Tu ruşinezi astăzi faţa tuturor servilor tăi, cari au mântuit astăzi vieaţa ta, şi vieaţa fiilor tăi şi a ficelor tale, şi vieaţa femeilor tale, şi vieaţa concubinelor tale, 6 pentru că tu iubeşti pre cei ce te urăsc, şi urăşti pre cei ce te iubesc; că tu dovedeşti astăzi, că mai marii şi servii tăi nu-ţi sunt nimic. Căci eu cunosc astăzi, că de ar mai trăi Absalom, şi noi toţi am fi murit, aceasta plăcut ar fi în ochii tăi. 7 Şi acum scoală-te, ieşi, şi vorbeşte după inima servilor tăi; căci mă jur pre Domnul, de nu vei ieşi, nu va rămânea nici un bărbat cu tine noaptea aceasta; şi aceasta va fi mult mai rău pentru tine, decât tot răul, care a venit asupră-ţi din tinereaţa ta şi până acum. 8 Deci se sculă regele, şi şezu în poartă. Şi i-se spuse întregului popor, zicând: Iată, regele şede în poartă. Şi veni tot poporul înaintea regelui; că Israelul fugise fiecare la cortul său.
9 Şi se certă tot poporul din toate seminţiile lui Israel, zicând: Regele ne-a scăpat din mâna neamicilor noştri, şi ne-a mântuit din mâna Filistenilor: şi acum a fugit el din ţară dinaintea lui Absalom. 10 Şi Absalom, pre care l-am uns preste noi, a murit în luptă; acum deci dece nu puneţi cuvânt pentru întoarcerea regelui?
11 Şi regele David trimise la Zadok şi Abiatar, preoţii, zicând: Dece aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea regelui la casa sa? Că cuvântul a tot Israelul a ajuns la rege, în casa sa. 12 Voi sunteţi fraţii mei; osul meu şi carnea mea sunteţi voi. Dece deci aţi fi cei din urmă pentru întoarcerea regelui? 13 Şi către Amasa ziceţi: Nu eşti tu din osul meu şi din carnea mea? Aşa să-mi facă Dumnezeu şi încă mai mult, dacă tu nu vei fi mai mare preste oaste înaintea mea în toate zilele în locul lui Ioab! 14 Şi acesta plecă inima tuturor bărbaţilor din Iuda, ca pre a unui om, încât ei trimiseră la rege, zicând: Întoarce-te tu înapoi, şi toţi servii tăi! 15 Şi aşa se întoarse regele înapoi. Şi veni până la Iordan; şi Iuda veni până la Ghilgal, ca să întimpine pre rege, şi să petreacă pre rege preste Iordan.
16 Şi se grăbi Şimei, fiul lui Ghera, a Beniaminitului, din Bahurim, şi se pogorî cu bărbaţii din Iuda înaintea regelui David. 17 O mie bărbaţi din Beniamin erau cu dânsul, şi Ţiba, servul casei lui Saul, şi cincisprezece fii ai lui, şi douăzeci de servi ai lui cu dânsul, şi merseră înaintea regelui preste Iordan. 18 Şi după ce trecu luntrea, ca să treacă casa regelui, şi să facă ce era bun în ochii săi, căzu Şimei, fiul lui Ghera, înaintea regelui, când trecea el preste Iordan; 19 şi zise către rege: Domnul meu! Să nu-mi socotească domnul meu fărădelegea, şi să nu-şi amintească de nedreptăţile ce ţi-a făcut servul tău în acea zi, când domnul meu regele ieşia din Iernsalim, ca să le pună regele la inimă. 20 Că servul tău cunoaşte, că am păcătuit. Deci iată, eu am venit astăzi cel dintâiu din toată casa lui Iosif întru întâmpinarea domnului meu, regele. 21 Şi Abişai, fiul Ţeruiei, răspunse, şi zise: Să nu fie Şimei ucis pentru aceasta, că a blestemat pre unsul Domnului? 22 Şi David zise: Ce aveţi voi cu mine, voi fii ai Ţeruiei, că vă faceţi astăzi mie împotrivitori? Să fie ucis careva în Israel astăzi? Au nu cunosc eu astăzi, că sunt rege prestre Israel? 23 Deci regele zise către Şimei: Nu vei muri! Şi regele îi jură.
24 Şi Mefiboşet, fiul lui Saul, se pogorî întru întâmpinarea regelui. Şi el nu-şi gătise nici picioarele sale, nici barba sa, nici îşi spălase vestmintele sale, din ziua, în care s’a dus regele până în ziua, când se întoarse el în pace. 25 Şi venind din Ierusalim, înaintea regelui, zise regele către dânsul: De ce nu ai mers tu cu mine, Mefiboşet? 26 Şi el răspunse: Domnul meu, regele, servul meu m’a înşelat. Căci servul tău zise: Voiu să-mi înşeuez asinul, şi să călăresc pre el, şi să merg cu regele; că servul tău este olog. 27 Şi el a vorbit de rău de servul tău la domnul meu, regele; dar domnul meu, regele este ca îngerul lui Dumnezeu; fă deci ce este bun în ochii tăi.
28 Că deşi toţi cei din casa părintelui meu nu sunt decât bărbaţi vrednici de moarte faţă cu domnul meu, regele, totuşi tu ai pus pre servul tău între cei ce mănâncă la masa ta. Şi ce drept mai am eu, de a mai cere încă regelui? 29 Şi regele zise către dânsul: Pentru ce mai vorbeşti încă de ale tale? Am zis-o: Tu şi Ţiba împărţiţi câmpul. 30 Şi Mefiboşet zise către rege: Să ia el şi totul, deoarece domnul meu, regele, în pace a venit în casa sa.
31 Şi Barzillai, Galaaditul, se pogorî dela Roghelim, şi trecu cu regele preste Iordan, ca să-l petreacă peste Iordan. 32 Iar Barzillai era bătrân foarte, de optzeci de ani; şi el îngrijise de rege, pe când petrecea în Mahanaim; că el era un bărbat avut foarte. 33 Şi regele zise către Barzillai: Vino cu mine; că eu voiu să îngrijesc de tine la mine în Ierusalim! 34 Şi Barzillai zise regelui: Câte sunt încă zilele vieţii mele, ca să mă sui cu regele la Ierusalim? 35 Optzeci de ani am astăzi; pot eu oare deosebi între bine şi rău? Poate să guste oare servul tău ceeace mănânc şi ceeace beau? Pot oare să mai aud vocea cântăreţilor şi a cântăreţelor? Dece dară să mai fie servul tău de povara domnului meu, regele? 36 Servul tău va mai merge puţin cu regele preste Iordan. Şi dece să-mi facă regele asemenea răsplată? 37 Lasă să se întoarcă servul tău, ca să mor în cetatea mea, lângă mormântul părintelui meu şi al mumei mele! Iată servul tău, Chimham, va trece cu domnul meu, regele: şi fă lui ce este bun în ochii tăi! 38 Şi zise regele: Chimham să treacă cu mine, şi eu îi voiu face ceeace-ţi va plăcea ţie, şi tot ce vei pofti dela mine îţi voiu da. 39 Şi tot poporul trecu Iordanul; şi când îl trecu şi regele, regele sărută pre Barzillai, şi-l binecuvântă; şi acesta se întoarse înapoi la locul său. 40 Şi regele merse la Ghilgal, şi Chimham merse cu dânsul; şi tot poporul lui Iuda petrecu pre rege, şi chiar şi jumătate din poporul lui Israel.
41 Şi iată, toţi bărbaţii din Israel veniră la rege, şi ziseră către dândul: De ce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii din Iuda, şi au trecut pre rege şi casa lui preste Iordan, şi pre toţi bărbaţii lui David cu dânsul? 42 Şi răspunseră toţi bărbaţii din Iuda bărbaţilor din Israel: Pentru că regele ne este mai aproape. Dece sunteţi voi aşa de aprinşi pentru lucrul acesta? Mâncat-am-noi ceva dela rege? Sau datu-ni-s’au daruri? 43 Şi răspunseră bărbaţii din Israel bărbaţilor din Iuda, şi ziseră: Zece părţi avem în rege, şi chiar în David avem mai mult decât voi; pentru ce dar voi ne-aţi despreţuit, şi nu cuvântarăm noi cei dintâiu pentru reîntoarcerea regelui nostru? Şi cuvintele bărbaţilor din Iuda erau mai aspre decât cuvintele bărbaţilor din Israel.