1 Şi fu foamete în zilele lui David trei ani unul după altul. Şi întrebă David pre Domnul. Şi Domnul răspunse: Pentru Saul şi pentru casa sa însângerată; că a ucis pre Ghibeoniţi. 2 Şi chemă regele pre Ghibeoniţi, şi zise către dânşii: (Ghibeoniţii nu erau din fiii lui Israel, ci din rămăşiţele Amoriţilor; şi fiii lui Israel le juraseră; dar Saul căută să-i ucidă în zelul său pentru fiii lui Israel şi ai lui Iuda). 3 Deaceea zise David către Ghibeoniţi: Ce să vă fac, şi cu ce să vă împac, ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului? 4 Şi Ghibeoniţii ziseră către dânsul: Nu voim nici argint nici aur dela Saul şi dela casa lui; şi nici să omori pentru noi vre-un bărbat din Israel. Şi zise el: Ceeace veţi zice voi, aceea vă voiu face. 5 Şi ei răspunseră regelui: Pe bărbatul, care ne-a sfârşit, şi a uneltit pierderea noastră, ca să nu mai fim în tot cuprinsul lui Israel. 6 Dee-ni-se şapte bărbaţi dintre fiii lui, ca să-i spânzurăm Domnului la Ghibea lui Saul, alesul Domnului. Şi regele zise: Vă voi da pre ei.
7 Iar regele cruţă pre Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul Domnului, care era între dânşii, între David şi Ionatan, fiul lui Saul. 8 Dar regele luă pre cei doi fii ai Riţpei, fica Aiei, pre cari-i născură lui Saul, Armoni şi Mefiboşet, şi pre cei cinci fii ai Micalei, fica lui Saul, pre cari-i născuse lui Adriel, fiul lui Barzillai, Meholoteanul, 9 şi-i dădu în mâna Ghibeoniţilor. Aceştia îi spânzurară pe munte înaintea Domnului. Şi căzură aceşti şapte împreună, şi ei fură ucişi în cele dintâiu zile ale culesului, la începutul culesului orzului. 10 Şi Riţpa, fica Aiei luă un sac, şi-l întinse pentru sine preste stâncă, dela începutul culesului până ce s’a vărsat apă preste ei din cer, şi ea nu lăsă ca ziua să se repauzeze pasările cerului preste ei, nici noaptea fearele câmpului.
11 Şi se spuse lui David ce făcea Riţpa, fica Aiei, concubina lui Saul. 12 Şi merse David, şi luă oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul său, dela locuitorii din Iabeş-Galaad, care le furaseră din piaţa Bet-Şanului, unde îi spânzuraseră Filistenii în ziua, când Filistenii uciseră pre Saul pe muntele Ghilboa. 13 Şi el aduse oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul său, de acolo. Şi adunatu-s’au oasele spânzuraţilor. 14 Şi s’au îngropat oasele lui Saul şi ale lui Ionatan, fiul său, în pământul lui Beniamin, la Zeba, în mormântul lui Kiş, părintele său; şi aşa s’a făcut tot ce poruncise regele. Şi după aceasta Dumnezeu împăcatu-s’a cu pâmântul.
15 Şi Filistenii mai avură resbel cu Israel; şi David se pogorî şi servii lui cu dânsul, şi se luptară cu Filistenii. Şi David se osteni. 16 Şi Işbi din Nob, din fiii lui Rafa, a cărui lance era grea de trei sute de sicli de aramă, şi care era încins cu armătură nouă, voi să lovească pre David. 17 Dar Abişai, fiul Ţeruiei, îl ajută, lovi pre Filistean, şi-l ucise. Şi jurară bărbaţii lui David, zicând: Tu să nu mai mergi cu noi la luptă, ca să nu stângi candela lui Israel.
18 Şi fost-a după aceea iarăşi resbel cu Filistenii în Gob; atuncia lovi Sibcai, Huşatitul, pre Saf din fiii lui Rafa. 19 Şi urmă resbel cu Filistenii la Gob; şi lovi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, Betlehemitul, pre Goliat, Ghiteul, şi mănunchiul lancei lui era ca un lemn de stative. 20 Şi mai urmă resbel la Gat; şi acolo era un bărbat înalt foarte, şi degetele mânilor lui, şi degetele picioarelor lui erau şase şi şase, douăzeci şi patru la număr. Încă şi el fu născut din Rafa. 21 Şi batjocoria pre Israel; şi-l bătu pre el Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David. 22 Aceşti patru se născură lui Rafa la Gatu, şi căzură prin mâna lui David şi prin mâna servilor lui.