1 Cuvântul Domnului, care a fost către Ţefania, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Hiskia, în zilele lui Iozia, fiul lui Amon, regele lui Iuda: 2 Voiu face să piară totul depe pământul acesta, Zice Domnul. 3 Voiu face să piară oameni şi vite, Voiu face să piară paserile cerului şi peştii mării, Şi pietrile de poticnire odată cu cei nelegiuiţi; Da, voiu stârpi depe faţa pământului acestuia pe oameni, zice Domnul. 4 Întinde-voiu mâna mea chiar şi asupra lui Iuda, Şi asupra tutulor locuitorilor Ierusalimului; Şi voiu stârpi din locul acesta rămăşiţa lui Baal, Numele preoţilor idolatri caşi ale preoţilor adevăraţi, 5 Şi pe cei ce se închină oştirii cerului depe acoperişurile lor, Şi ce se închină, jurându-se pe Domnul, Şi jurându-se pe Malcam; 6 Pe cei ce s’au abătut dela Domnul, Şi care nu caută pe Domnul, şi nu întreabă de dânsul, 7 Tăcere înaintea Domnului, Dumnezeului! Căci aproape este ziua Domnului; Căci Domnul a gătit jertfa, A sfinţit pe cei chemaţi ai săi. 8 Şi în ziua jertfei Domnului Voiu pedepsi pe mai marii şi pe fiii regelui, Şi pe toţi câţi se îmbracă în vestminte străine; 9 Şi voiu pedepsi în acea zi pe toţi câţi sar pragul, Şi care umplu casa domnului lor cu silnicie şi înşelăciune. 10 Şi în ziua aceea, zice Domnul, Va răsuna o strigare de tânguire dela poarta peştilor, Şi urlete din despărţirea Mişne, Şi o plângere mare dinspre coline. 11 Locuitori din Makteş, căinaţi-vă! Căci tot poporul Canaanului va fi stârpit, Stârpi-se-vor toţi, câţi sunt încărcaţi cu argint, 12 Şi tot în acel timp Voiu căuta în Ierusalim cu felinarul, Şi voiu pedepsi pe oamenii ce şed în drojdiile lor, Şi care zic în inima lor: „Domnul nu face nici bine, nici nu face rău.” 13 Deaceea averea lor va ajunge de pradă, Şi casele lor de pustiire; Vor zidi case, dar nu le vor locui; Şi vor sădi vii, dar vinul lor nu-l vor bea. 14 Aproape este ziua cea mare a Domnului; Aproape este ea, şi foarte se grăbeşte; O strigare va răsuna în ziua Domnului; Cu amar va striga atuncia viteazul. 15 Ziua aceea este zi de furie, Zi de strâmtorare şi de nevoie, Zi de dărăpânare şi de pustiire, Zi de întunerec şi de întunecime, Zi de nour şi de negură deasă; 16 Zi de trâmbiţă şi de alarmă, Pentru cetăţile cele întărite şi pentru turnurile cele înalte. 17 Strâmtora-voiu pe oameni; Şi ca orbii vor umbla; Căci au păcătuit asupra Domnului; Deci sângele lor se va vărsa ca pulberea, Şi corpurile lor ca tina. 18 Nici argintul lor şi nici aurul lor nu-i va putea mântui În ziua furiei Domnului; De flacăra geloziei sale va fi mistuit tot pământul acesta; Căci tutulor celor ce locuesc acest pământ le va găti un sfârşit grabnic.