1 Veniţi-vă în fire; Da, veniţi-vă în fire, poporule neruşinat! 2 Înainte de a se naşte hotărîrea, – Ca pleava trece timpul; – Înainte de a veni preste voi aprinderea mâniei Domnului, Înnainte de a veni preste voi ziua mâniei Domnului. 3 Căutaţi pe Domnul, toţi săracii pământului, Voi câţi împliniţi legea sa! Căutaţi dreptatea, căutaţi umilinţa! Poate, veţi rămânea ascunşi în ziua mâniei Domnului. 4 Căci Gaza va fi părăsită, Şi Aşkelonul pustiu, Aşdodul isgoni-l-vor în amează-zi, Şi Ekronul va fi desrădăcinat, 5 Vai vouă cei ce locuiţi malul mării, Tu popor al Cretilor! Cuvântul Domnului preste voi, Tu Canaanule, pământule al Filistenilor! Pierde-te-voiu până ce nici un locuitor nu va mai fi. 6 Şi malul mării va ajunge loc de păşune, Cisterne pentru păstori, Şi târle de oi. 7 Şi locul acesta va fi al rămăşiţii casei lui Iuda, Care-l vor paşte, Şi seara se vor odihni în casele Aşkelonului! Căci Domnul, Dumnezeul lor, îşi va aminti de dânşii, Şi va întoarce pe prinşii lor. 8 Auzit-am ocara Moabului, Şi batjocurile fiilor lui Ammon, Cu care au defaimat pe poporul meu, Şi s’au întins preste hotarele lor. 9 Deaceea viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor şi al lui Israel! Moabul va ajunge ca Sodoma, Şi fiii lui Ammon ca Gomorra, Loc acoperit cu urzici, groapă de sare, Şi pustiu în veci; Rămăşiţa poporului meu îi va prăda, Şi cei rămaşi ai poporului meu îi vor stăpâni. 10 Aceasta li se va face pentru sumeţirea lor, Pentru că defaimau şi se măriau Asupra poporului Domnului, Dumnezeului oştirilor. 11 Înfricoşat va fi Domnul asupră-le: Căci pe toţi zeii pământului acestuia îi va face să piară; Dar lui i-se va închina Fiecare din locul său: Toate ţărmurile popoarelor, 12 Şi voi Etiopenilor, Veţi cădea de sabia mea. 13 Şi el va tinde mâna sa către mează-noapte, Şi va pierde pe Asirieni, Şi va preface Niniva într’o pustietate, Seacă ca un deşert. 14 Şi se vor odihni în mijlocul ei turme De animale de tot felul; Chiar şi pelicanul şi ariciul vor locui pe capetele stâlpilor săi: În ferestre va răsuna urletul lor, Pe praguri vor fi ruini; Căci tablele de cedru vor fi desgolite, 15 Au aceasta este cetatea cea voioasă, care se ţinea sigură, Care-şi zicea în inima ei: „Eu sunt, şi afară de mine nici una!” Cum s’a prefăcut în pustiu, În culcuş fiarelor! Oricine trece pe lângă ea, flueră, Şi scutură mânile.