1 În Cezareea era un om pe care-l chema Corneliu. El era centurionul cohortei numite „Italiana”.
2 Era un om evlavios şi, împreună cu toată familia lui, trăia în reverenţă faţă de Dumnezeu. Făcea multe acte de caritate faţă de oameni şi se ruga mereu lui Dumnezeu.
3 Într-o zi, cam pe la trei după-amiază, a văzut clar, într-o vedenie, cum un înger al lui Dumnezeu intră şi-i spune: „Corneliu!”
4 El s-a uitat drept la înger şi a fost cuprins de frică. A zis: „Ce este, Doamne?” Îngerul i-a spus: „Rugăciunile şi actele tale de caritate I-au fost plăcute lui Dumnezeu.
5 Acum trimite nişte bărbaţi la Iope ca să-l cheme pe Simon (care mai este cunoscut şi ca „Petru”).
6 El stă la Simon, tăbăcarul, a cărui casă se găseşte lângă mare.”
7 După ce îngerul care-i vorbise a plecat, Corneliu i-a chemat pe doi dintre slujitorii săi din casă şi pe unul dintre soldaţi (un om evlavios, care era unul dintre slujitorii săi personali),
8 le-a spus tot ce se întâmplase şi i-a trimis la Iope.
9 A doua zi, cam pe la amiază, în timp ce ei erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş ca să se roage.
10 I s-a făcut foame şi a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, el a avut o viziune extatică –
11 a văzut cerul deschis şi ceva ca o faţă de masă mare ce cobora pe pământ, prinsă de cele patru colţuri.
12 În ea se aflau toate felurile de animale cu patru picioare, reptile şi păsări sălbatice.
13 O voce i-a vorbit astfel: „Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!”
14 Însă Petru a zis: „În nici un caz, Doamne! Niciodată n-am mâncat nimic pângărit sau necurat!”
15 Vocea i-a vorbit din nou, a doua oară: „Să nu consideri pângărit ceea ce a curăţit Dumnezeu!”
16 Acest lucru s-a întâmplat de trei ori şi apoi, imediat, acea „faţă de masă” a fost luată în cer.
17 Pe când Petru se întreba cu privire la înţelesul acestei vedenii, bărbaţii trimişi de Corneliu aflaseră unde este casa lui Simon şi acum stăteau la poartă,
18 întrebând dacă se află acolo un oaspete pe care-l cheamă Simon şi care este cunoscut şi ca „Petru”.
19 În timp ce Petru era încă preocupat de vedenie şi se gândea la ea, Duhul i-a zis: „Te caută trei bărbaţi.
20 Ridică-te, coboară şi du-te cu ei fără să eziţi, pentru că eu i-am trimis.”
21 Aşadar, Petru a coborât la ei şi le-a zis: „Eu sunt cel pe care-l căutaţi. De ce-aţi venit?”
22 Ei i-au răspuns: „Centurionul Corneliu este un om drept, trăieşte în reverenţă faţă de Dumnezeu şi este respectat de către toţi iudeii. Lui i-a fost revelat de un înger sfânt un mesaj divin – şi anume să trimită să te cheme acasă la el şi să audă ce ai să-i spui.”
23 Petru, deci, i-a invitat înăuntru şi i-a tratat ca oaspeţi.A doua zi a plecat împreună cu ei (şi l-au însoţit şi unii dintre fraţii din Iope).
24 O zi mai târziu au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta – şi îşi invitase şi rudele şi prietenii apropiaţi.
25 Când Petru a intrat în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.
26 Petru însă l-a ridicat, zicând: „Ridică-te! Şi eu sunt tot om!”
27 şi, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulţi oameni adunaţi.
28 Le-a zis: „Voi ştiţi foarte bine că unui iudeu nu-i este permis să viziteze sau să se asocieze cu un neevreu – însă mie Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să spun despre nici un om că este pângărit sau necurat.
29 Acesta este motivul pentru care, atunci când ai trimis după mine, am venit fără să am nimic împotrivă. Aşadar, vă rog să-mi spuneţi de ce aţi trimis după mine!”
30 Corneliu i-a răspuns: „Cu patru zile în urmă, cam la această oră, eram acasă şi mă rugam. Deodată a apărut în faţa mea un om îmbrăcat în haine strălucitoare
31 şi mi-a zis: „Corneliu, Dumnezeu a auzit rugăciunea ta şi a luat în seamă actele tale de caritate.
32 Aşadar, trimite la Iope şi cheamă-l pe Simon (el este cunoscut şi ca îPetruî). El stă în casa lui Simon, tăbăcarul, lângă mare.”
33 Am trimis deci imediat la tine, iar tu ai fost atât de bun încât ai venit. Acum, deci, noi toţi suntem aici, în prezenţa lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ţi-a poruncit Domnul!”
34 Petru a început să le vorbească: „Înţeleg acum cât este de adevărat faptul că Dumnezeu este imparţial – şi primeşte pe oricine
35 care I se închină şi face ceea ce este drept, din orice naţiune ar fi.
36 Cuvântul pe care El l-a trimis poporului Israel proclamă Evanghelia păcii prin Isus Cristos – El este Domnul tuturor.
37 Voi ştiţi ce s-a întâmplat în toată Iudeea (începând din Galileea), după botezul predicat de Ioan:
38 Isus din Nazaret, peste care Dumnezeu a turnat Duhul Sfânt şi putere, mergea pretutindeni făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei care erau asupriţi de Diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El.
39 Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în toată ţara şi în Ierusalim – El este Cel pe care ei L-au omorât pironindu-L pe cruce
40 şi Cel pe care Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a făcut ca El să fie văzut –
41 nu de către toţi oamenii, ci doar de către martorii pe care Dumnezeu îi alesese deja: de noi, care am stat la masă cu El după învierea Lui din morţi.
42 El ne-a poruncit să le predicăm oamenilor şi să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca judecător al celor vii şi al celor morţi.
43 Toţi profeţii au depus mărturie cu privire la El – şi anume că toţi cei care cred în El vor primi, prin El, iertarea de păcate.”
44 În timp ce Petru vorbea încă, Duhul Sfânt a venit peste toţi cei care ascultau Cuvântul.
45 Credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru au rămas uluiţi de faptul că Dumnezeu a turnat darul Duhului Sfânt şi peste păgâni.
46 Petru, pentru că i-a auzit vorbind în alte limbi şi lăudând măreţia lui Dumnezeu, a zis:
47 „Oare poate opri cineva apa, pentru ca aceştia care au primit Duhul Sfânt, ca şi noi, să nu fie botezaţi?!”
48 şi a poruncit ca şi ei să fie botezaţi în Numele lui Isus Cristos. După aceea, l-au rugat să mai rămână câteva zile.