1 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că şi păgânii au primit Cuvântul lui Dumnezeu.
2 Când Petru a venit la Ierusalim, cei care insistau asupra circumciderii neevreilor l-au criticat,
3 spunând: „Te-ai dus ca oaspete la nişte bărbaţi necircumcişi şi ai stat la masă cu ei!”
4 Atunci, Petru a început să le explice tot ce se întâmplase:
5 „Eram în Iope şi, în timp ce mă rugam am văzut într-o vedenie extatică ceva ca o faţă de masă mare ce cobora din cer, prinsă de cele patru colţuri. A venit până la mine.
6 M-am uitat în ea – şi am văzut animale cu patru picioare, fiare sălbatice, reptile şi păsări sălbatice.
7 Am auzit o voce care mi-a spus: „Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!”
8 Însă eu am zis: „În nici un caz, Doamne, pentru că niciodată n-am mâncat nimic pângărit sau necurat!”
9 Vocea mi-a vorbit a doua oară din cer: „Să nu consideri pângărit ceea ce a curăţit Dumnezeu!”
10 Aceasta s-a întâmplat de trei ori, iar la urmă toate au fost ridicate înapoi în cer.
11 Imediat după aceea la casa în care stăteam s-au prezentat trei bărbaţi, trimişi la mine din Cezareea.
12 Duhul mi-a spus să mă duc cu ei fără să ezit. Cu mine au mers şi aceşti şase fraţi. Am intrat în casa acelui om,
13 iar el ne-a spus că a văzut un înger stând în casa lui, care i-a spus: „Trimite la Iope şi cheamă-l pe Simon (cunoscut şi ca îPetruî),
14 care îţi va spune lucrurile prin care vei fi salvat tu şi toată familia ta!”
15 În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt a coborât peste ei aşa cum a coborât şi peste noi la început.
16 Mi-am amintit atunci cuvintele Domnului: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt!”
17 Aşadar, dacă Dumnezeu le-a dat şi lor acelaşi dar ca şi nouă, atunci când am crezut în Domnul Isus, cine eram eu ca să-L pot împiedica pe Dumnezeu?!”
18 Când au auzit aceste lucruri, n-au mai putut spune nimic împotrivă, ci L-au lăudat pe Dumnezeu, zicând: „Deci Dumnezeu le-a dat şi păgânilor pocăinţa care duce la viaţă!”
19 Cei care fuseseră împrăştiaţi de persecuţia ce avusese loc atunci când fusese ucis Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia. Ei nu vorbeau despre Cuvântul lui Dumnezeu nimănui în afară de iudei.
20 Câţiva dintre ei, însă, (nişte bărbaţi din Cipru şi din Cirena, care se duseseră la Antiohia) le-au vorbit şi eleniştilor şi le-au proclamat Evanghelia despre Domnul Isus.
21 Puterea Domnului era cu ei, aşa că mulţi au crezut şi s-au întors la Domnul.
22 Acest lucru s-a auzit şi în biserica din Ierusalim şi, ca urmare, l-au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
23 Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să-I rămână credincioşi Domnului în toate planurile lor.
24 (Barnaba era un om bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă – şi mulţi oameni au fost aduşi la Domnul).
25 S-a dus apoi la Tars, ca să-l caute pe Saul
26 şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s-au adunat cu biserica şi au dat învăţătură multor oameni. La Antiohia li s-a dat pentru prima oară credincioşilor numele de „creştini”.
27 În acele zile au venit de la Ierusalim la Antiohia nişte profeţi.
28 Unul dintre ei, Agab, s-a ridicat şi, prin Duhul Sfânt, a arătat clar că urmează să vină o mare foamete în toată lumea (şi aşa s-a şi întâmplat, în timpul împăratului Claudiu).
29 Ucenicii au hotărât să le trimită ajutor (fiecare după cât poate) fraţilor care locuiau în Iudeea
30 – şi aşa au şi făcut, trimiţând darul lor bătrânilor, prin Barnaba şi Saul.