1 Cam pe atunci, regele Irod a început să-i persecute pe unii dintre cei care făceau parte din biserică.
2 L-a omorât cu sabia pe Iacov (fratele lui Ioan)
3 şi, când a văzut că iudeilor le place acest lucru, a continuat şi l-a arestat şi pe Petru (în timpul sărbătorii Azimilor).
4 După ce l-a arestat, l-a închis şi a pus să fie păzit de patru grupe de câte patru soldaţi. Plănuise ca după Paşte să-l scoată afară, pentru o judecată publică.
5 În timp ce Petru era închis, biserica se ruga cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru el.
6 În noaptea de dinaintea zilei când Irod urma să-l scoată afară pentru judecată, Petru dormea între doi gardieni. Era legat cu două lanţuri, iar poarta închisorii era păzită de gărzi.
7 În celula lui a apărut deodată un înger al Domnului şi a strălucit o lumină. Îngerul l-a trezit pe Petru, scuturându-l de umăr, şi i-a zis: „Ridică-te repede!” – şi i-au căzut lanţurile de la mâini.
8 Îngerul a continuat: „Îmbracă-te şi încalţă-te!” El a făcut întocmai. Îngerul i-a zis mai departe: „Înfăşoară-te în manta şi urmează-mă!”
9 Petru l-a urmat şi a ieşit afară, dar nu ştia dacă este adevărat ceea ce făcea îngerul: i se părea că are o vedenie.
10 Au trecut de primul post de gardă şi apoi şi de al doilea, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate şi ea li s-a deschis de la sine. Au ieşit şi au luat-o pe o stradă îngustă – şi deodată îngerul a plecat de la el.
11 Petru şi-a zis: „Acum ştiu într-adevăr că Domnul Şi-a trimis îngerul şi m-a salvat din mâna lui Irod şi de la tot ce aşteptau iudeii să se întâmple!”
12 Când şi-a dat seama pe deplin de aceasta, s-a dus acasă la Maria (mama lui Ioan, cel cunoscut şi ca „Marcu”), unde se adunaseră mulţi oameni şi se rugau.
13 A bătut la uşa de la intrare şi o slujitoare, pe care o chema Roda, a venit să-i deschidă.
14 Ea a recunoscut vocea lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă uşa a alergat înapoi înăuntru şi le-a spus că Petru se află la uşă.
15 Ei i-au zis: „Ţi-ai ieşit din minţi!” Dar ea insista şi susţinea că este aşa cum spune ea. Atunci ei i-au zis: „Este îngerul lui!”
16 Petru însă continua să bată, aşa că i-au deschis şi, văzându-l, au rămas uimiţi.
17 El le-a făcut semn cu mâna să tacă şi le-a explicat cum l-a scos Domnul afară din închisoare, apoi a adăugat: „Spuneţi-le acest lucru şi lui Iacov şi celorlalţi fraţi!” După aceea a ieşit şi a plecat într-altă parte.
18 Când s-a făcut dimineaţă, s-a stârnit o mare tulburare între gardieni cu privire la ce se întâmplase cu Petru.
19 Irod l-a căutat şi, pentru că nu l-a găsit, a interogat gărzile şi a poruncit să fie executate.
20 Irod se certase foarte tare cu locuitorii din Tir şi Sidon. O parte dintre ei au venit la el şi convingându-l pe Blastus, care era responsabilul dormitorului regal, au cerut pace, pentru că ei depindeau de ţara regelui Irod în ce priveşte hrana.
21 Într-o anumită zi, Irod şi-a îmbrăcat mantia regală, s-a aşezat pe tron şi a vorbit poporului.
22 Poporul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!”
23 Imediat l-a lovit un înger al Domnului – pentru că nu-L onorase pe Dumnezeu – şi a fost mâncat de viermi şi a murit.
24 Însă Cuvântul lui Dumnezeu continua să se răspândească şi să crească.
25 Barnaba şi Saul şi-au terminat misiunea şi s-au întors la Ierusalim. L-au luat cu ei şi pe Ioan (cunoscut şi ca „Marcu”).