1 În biserica din Antiohia erau câţiva profeţi şi învăţători: Barnaba, Simeon (cunoscut şi ca „Niger”), Lucius (din Cirena), Manaen (care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod) şi Saul.
2 În timp ce ei Îi slujeau Domnului şi posteau, Duhul Domnului le-a zis: „Puneţi-i deoparte pentru Mine pe Barnaba şi pe Saul, ca să facă lucrarea la care i-am chemat!”
3 Atunci au postit, s-au rugat şi şi-au pus mâinile peste ei, iar apoi i-au trimis.
4 Aşadar, fiind trimişi de Duhul Sfânt, ei s-au dus la Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru.
5 Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei pe Ioan, ca slujitor.
6 Au traversat toată insula şi au ajuns la Pafos. Acolo au întâlnit un om care se ocupa cu magia – era un iudeu care se prefăcea că este profet. Îl chema Bar-Isus
7 şi era unul dintre apropiaţii proconsulului Sergius Paulus (un om inteligent). Proconsulul i-a chemat la el pe Barnaba şi pe Saul, pentru că vroia să asculte Cuvântul lui Dumnezeu,
8 însă Elima (pentru că aşa se traduce în greacă numele acelui vrăjitor) a fost împotriva lor şi încerca să-l îndepărteze pe guvernator de la credinţă.
9 Dar Saul (sau „Pavel”), umplut de Duhul Sfânt, s-a uitat drept la el
10 şi i-a zis: „Tu, om plin de tot felul de înşelătorii şi de fapte rele, fiu al Diavolului, duşman a tot ceea ce este drept, oare nu vei înceta să strâmbi căile drepte ale Domnului?
11 Acum însă mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb – nu vei mai vedea un timp lumina soarelui!” Peste el a căzut deodată o ceaţă întunecoasă şi a început să umble bâjbâind în jur, căutând pe cineva care să-l ducă de mână.
12 Atunci, văzând ce se întâmplase, proconsulul a crezut, pentru că fusese cu totul uluit de învăţătura despre Domnul.
13 De la Pafos, Pavel şi cei care erau împreună cu el au plecat pe mare şi s-au dus la Perga, în Pamfilia. Acolo, Ioan i-a lăsat şi s-a întors la Ierusalim.
14 Ei şi-au continuat călătoria şi au mers din Perga până la Antiohia din Pisidia. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă şi s-au aşezat.
15 După ce s-a citit din Lege şi din Profeţi, conducătorii sinagogii le-au trimis vorbă: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!”
16 Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna că vrea să vorbească şi a zis: „Israeliţi şi neevrei care trăiţi în reverenţă faţă de Dumnezeu, ascultaţi-mă!
17 Dumnezeul acestui popor – Israel – i-a ales pe strămoşii noştri. Mai târziu, pe când locuiau ca străini în Egipt, El i-a făcut un popor mare şi, după aceea, prin marea Lui putere, i-a scos afară de acolo.
18 Apoi, timp de patruzeci de ani, a avut răbdare cu ei în deşert.
19 A distrus şapte naţiuni din ţara Canaan şi a făcut ca ei să primească ţara acestora.
20 Toate acestea au durat cam patru sute cincizeci de ani. După aceea le-a desemnat judecători – până în timpul profetului Samuel,
21 când ei au cerut un rege. Atunci Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin. Saul a domnit patruzeci de ani.
22 Dumnezeu l-a îndepărtat apoi pe Saul şi l-a ridicat pe David ca rege al lor. Cu privire la David, Dumnezeu mărturiseşte: „L-am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea şi care va face tot ce voi vrea Eu.”
23 Dintre descendenţii acestui om, Dumnezeu, în conformitate cu ceea ce a promis, L-a ridicat pentru Israel pe Salvatorul – şi anume pe Isus.
24 Însă, încă înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase întregului popor Israel că ei trebuie să se pocăiască şi să fie botezaţi.
25 Când Ioan era pe cale de a-şi încheia misiunea, a zis: „Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt eu Acela pe care-L aşteptaţi – ci după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic nici măcar să-I dezleg încălţămintea din picioare!”
26 Fraţilor – descendenţi ai lui Avraam şi oameni care trăiţi în reverenţă faţă de Dumnezeu – cuvântul cu privire la această salvare ne-a fost trimis nouă,
27 pentru că locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor n-au înţeles că El este Salvatorul. Şi totuşi, prin faptul că ei L-au răstignit pe Isus, au împlinit cuvintele profeţilor, cuvinte care se citesc în fiecare zi de Sabat.
28 Cu toate că nu au găsit nici un motiv pe baza căruia să-L condamne la moarte, ei i-au cerut totuşi lui Pilat să-L omoare.
29 După ce au făcut cu El tot ce spune Scriptura cu privire la El, L-au dat jos de pe cruce şi L-au pus într-un mormânt,
30 însă Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi.
31 A fost văzut timp de patruzeci de zile de către cei care călătoriseră cu el din Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui în faţa poporului.
32 Aşadar, noi vă proclamăm această Evanghelie: promisiunea făcută de Dumnezeu strămoşilor noştri s-a împlinit!
33 Dumnezeu a făcut aceasta pentru noi, care suntem descendenţii lor, prin faptul că L-a înviat pe Isus, aşa cum este scris în Psalmul al doilea:Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut!
34 pentru că L-a înviat dintre cei morţi, ca să nu se mai întoarcă niciodată în putrezire, aşa cum a spus:Voi împlini faţă de Tine promisiunile divine făcute lui David, promisiuni în care se poate avea încredere.
35 De aceea, El spune şi în altă parte:Nu vei permite ca Acela care-Ţi este devotat să sufere putrezirea!
36 Însă David, după ce a slujit scopul lui Dumnezeu în generaţia sa, a murit şi a fost îngropat alături de strămoşii lui – şi a suferit putrezirea!
37 Dar Cel pe care L-a înviat Dumnezeu n-a suferit putrezirea!
38 Să vă fie deci cunoscut, fraţilor, că Isus este Cel prin care vi se predică mesajul cu privire la iertarea păcatelor – şi, prin El,
39 oricine crede va fi eliberat de toate păcatele de care Legea lui Moise nu v-a putut elibera.
40 Aveţi grijă, aşadar, să nu vi se întâmple ceea ce au spus profeţii:
41 Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă – şi muriţi; pentru că eu fac în vremea voastră o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă v-ar spune cineva despre ea!”
42 În timp ce ieşeau, Barnaba şi Saul au fost invitaţi şi pentru Sabatul următor, ca să vorbească despre aceste lucruri.
43 După ce adunarea din sinagogă s-a încheiat, pe Pavel şi pe Barnaba i-au urmat mulţi iudei şi convertiţi devotaţi iudaismului. Ei le-au vorbit, încurajându-i să continue să trăiască în harul lui Dumnezeu.
44 În Sabatul următor, aproape tot oraşul s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului.
45 Când iudeii au văzut mulţimile, au devenit foarte invidioşi. Vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l insultau.
46 Barnaba şi Pavel, însă, cu şi mai mult curaj, au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus vouă mai întâi, dar, întrucât voi îl respingeţi şi nu vă consideraţi demni de viaţa veşnică, ne întoarcem către naţiuni –
47 pentru că aşa ne-a poruncit Domnul:Te-am făcut să fii lumină pentru naţiuni, ca să duci salvarea până la marginile pământului!”
48 Păgânii s-au bucurat când au auzit aceasta şi au lăudat Cuvântul Domnului, iar cei care erau desemnaţi pentru viaţa veşnică au crezut.
49 Cuvântul Domnului s-a răspândit în toată regiunea aceea,
50 dar iudeii le-au provocat pe femeile din înalta societate, devotate iudaismului, şi pe oamenii de seamă ai cetăţii şi au stârnit astfel o persecuţie împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba şi i-au scos afară din regiunea lor.
51 Apostolii şi-au scuturat praful de pe picioare ca protest împotriva lor şi s-au dus la Iconia.
52 Ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.