1 Dar, între timp, Saul continua să ameninţe că-i va ucide pe ucenicii Domnului. S-a dus la marele preot
2 şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc (cum că, dacă i-ar găsi pe unii care aparţin Căii – bărbaţi şi femei – să-i aresteze şi să-i aducă la Ierusalim).
3 În timp ce se apropia de Damasc, deodată a strălucit în jurul lui o lumină din cer.
4 El a căzut la pământ şi a auzit o voce care-i zicea: „Saul, Saul! De ce Mă persecuţi?”
5 El a zis: „Cine eşti, Doamne?” „Eu sunt Isus, Cel pe care tu Îl persecuţi!
6 Ridică-te şi intră în oraş – şi ţi se va spune ce trebuie să faci!”
7 Bărbaţii care-l însoţeau pe drum s-au oprit amuţiţi – auzeau vocea, dar nu vedeau pe nimeni.
8 Saul a fost ridicat de la pământ, dar, când a deschis ochii, n-a putut vedea nimic, aşa că l-au condus de mână până la Damasc.
9 Trei zile n-a putut vedea, n-a mâncat şi n-a băut nimic.
10 În Damasc era un ucenic pe care-l chema Anania. Domnul i-a vorbit într-o vedenie: „Anania!” „Da, Doamne!”
11 Domnul i-a zis: „Du-te pe strada Dreaptă, în casa lui Iuda, şi caută un om din Tars, pe care-l cheamă Saul – pentru că el se roagă
12 şi a văzut într-o vedenie un om pe care-l cheamă Anania, intrând şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea!”
13 Anania I-a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulţi oameni despre acest om şi despre tot răul pe care l-a făcut sfinţilor Tăi din Ierusalim –
14 şi a venit aici având din partea conducătorilor preoţilor autoritatea să-i închidă pe toţi cei care sunt ai Tăi!”
15 Domnul i-a zis: „Du-te, pentru că Eu l-am ales ca să-Mi slujească – să facă Numele Meu cunoscut atât naţiunilor şi împăraţilor lor, cât şi lui Israel!
16 Eu îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Mine!”
17 Anania a plecat, a intrat în casa unde se afla Saul şi şi-a pus mâinile peste el, zicând: „Frate Saul, Domnul m-a trimis (Isus, Cel care ţi S-a arătat pe drum atunci când veneai), pentru ca tu să-ţi recapeţi vederea şi să fii umplut de Duhul Sfânt!”
18 Imediat, de pe ochii lui Saul a căzut ceva, ca nişte solzi şi el şi-a recăpătat vederea. S-a ridicat, a fost botezat
19 şi, după ce a mâncat ceva, i-au revenit puterile.Saul a rămas câteva zile cu ucenicii din Damasc
20 şi imediat a început să predice în sinagogi despre Isus, şi anume că El este Fiul lui Dumnezeu.
21 Toţi cei care-l auzeau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Oare nu este el acela care, în Ierusalim, îi distrugea pe cei care erau ai lui Isus?! Şi n-a venit el aici tocmai ca să-i aresteze pe aceştia şi să-i ducă la conducătorii preoţilor?!”
22 Dar Saul devenea din ce în ce mai puternic şi provoca nedumerire în rândul iudeilor care locuiau în Damasc, arătând că, fără îndoială, Isus este Cristos.
23 După mai multe zile, iudeii s-au adunat şi au plănuit să-l omoare pe Saul,
24 însă el a aflat despre complotul lor. Zi şi noapte păzeau porţile cetăţii, ca să-l omoare,
25 dar, într-o noapte, ucenicii l-au pus într-un coş şi l-au coborât peste zidul cetăţii.
26 Când a ajuns în Ierusalim, a încercat să se apropie de ucenici, dar tuturor le era frică de el, pentru că nu credeau că şi el este ucenic.
27 Atunci Barnaba l-a luat şi l-a dus la apostoli; le-a spus cum, în călătoria lui, Saul Îl văzuse pe Domnul şi Domnul îi vorbise şi cum, în Damasc, vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
28 Saul a rămas deci cu ei în Ierusalim şi vorbea cu îndrăzneală în Numele Domnului.
29 De asemenea, vorbea şi purta dispute cu iudeii elenişti – dar şi ei încercau să-l omoare.
30 Când fraţii au descoperit acest lucru, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis la Tars.
31 În toată Iudeea, Galileea şi Samaria, biserica se bucura de o perioadă de pace şi se întărea, trăind în reverenţă faţă de Domnul, şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.
32 Petru călătorea prin ţară. S-a dus să-i vadă pe fraţii care locuiau în Lida.
33 A găsit acolo un om pe care-l chema Enea şi care de optsprezece ani nu se ridicase din pat, pentru că era paralizat.
34 Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică-te şi fă-ţi patul!” – şi el s-a ridicat imediat.
35 Toţi locuitorii din Lida şi din Saron l-au văzut şi s-au întors la Domnul.
36 În Iope era o ucenică, pe care o chema Tabita (care tradus înseamnă Dorca); ea făcuse multe fapte bune şi multe acte de caritate.
37 În zilele acelea, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Au spălat-o şi au pus-o în camera de sus.
38 Lida se află aproape de Iope – şi, deci, când ucenicii au auzit că Petru este în Iope, au trimis doi bărbaţi să-l roage: „Vino la noi cât se poate de repede!”
39 Petru i-a însoţit. Când au ajuns, l-au condus în camera de sus – şi au venit la el toate văduvele, plângând şi arătându-i cămăşile şi hainele pe care le făcuse Dorca pe când era cu ele.
40 Petru le-a scos afară pe toate, a îngenuncheat şi s-a rugat, apoi s-a întors către trupul mort al femeii şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat.
41 El i-a dat mâna şi a ridicat-o în picioare, apoi i-a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie.
42 Acest fapt a devenit cunoscut în toată cetatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul.
43 Petru a rămas mai multe zile în Iope, la un tăbăcar pe care-l chema Simeon.