8
Saul aprobase şi el uciderea lui Ştefan.Chiar din acea zi a izbucnit o persecuţie aspră împotriva bisericii din Ierusalim şi toţi, cu excepţia apostolilor, s-au împrăştiat în regiunile Iudeii şi Samariei.
Nişte oameni evlavioşi l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit mult.
Saul, însă, încerca să distrugă biserica. Mergea din casă în casă şi târa în închisoare bărbaţi şi femei.
Cei care se împrăştiaseră proclamau Cuvântul oriunde mergeau.
Filip s-a dus într-un oraş din Samaria şi L-a predicat pe Cristos oamenilor de acolo.
Mulţimile erau foarte atente la ceea ce spunea el. Toţi îl ascultau şi vedeau minunile pe care le făcea –
din mulţi oameni ieşeau duhuri rele, scoţând strigăte puternice; mulţi paralitici şi mulţi ologi erau vindecaţi –
şi a fost multă bucurie în oraşul acela.
Tot în acel oraş era şi un om pe care-l chema Simon şi care practica magia şi-i uimea pe locuitorii Samariei, spunând că el este un om mare –
10 şi toţi, de la cel mai mic la cel mai mare, erau foarte atenţi la el şi spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită „mare”!”
11 Atât de mult timp îi uimise cu magia lui, încât toţi ajunseseră să-l asculte cu mare atenţie;
12 dar când au crezut Evanghelia pe care le-o proclama Filip – despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre Isus Cristos – au fost botezaţi bărbaţi şi femei.
13 Chiar şi Simon însuşi a crezut şi, după ce a fost botezat, stătea tot timpul în apropierea lui Filip şi se mira văzând semnele şi minunile mari care se făceau.
14 La Ierusalim, când apostolii au auzit că oamenii din Samaria primiseră Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.
15 Când au ajuns, ei s-au rugat pentru cei credincioşi, ca şi ei să primească Duhul Sfânt
16 (pentru că Duhul Sfânt nu venise încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Isus) –
17 şi atunci şi-au pus mâinile peste ei, iar ei au primit Duhul Sfânt.
18 Văzând Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani,
19 spunând: „Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta – ca acela peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!”
20 Petru însă i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că poţi obţine cu bani darul lui Dumnezeu!
21 Tu n-ai parte în această lucrare, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu!
22 Pocăieşte-te, deci, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului – poate că te va ierta pentru faptul de a fi avut un astfel de scop în inima ta,
23 pentru că văd că eşti plin de invidie şi înrobit de nedreptate!”
24 Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce aţi spus să nu vină peste mine!”
25 După ce au predicat Cuvântul Domnului şi şi-au depus propria lor mărturie cu privire la El, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim. Pe drum, au proclamat Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.
26 Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Du-te spre sud, pe drumul din deşert care coboară din Ierusalim spre Gaza!”
27 Filip s-a dus. Un etiopian (eunucul care era responsabil peste toată vistieria împărătesei Etiopiei, Candace) venise să se închine la Ierusalim,
28 iar acum se întorcea. se afla în carul lui de călătorie şi citea din cartea profetului Isaia.
29 Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te la carul acela şi însoţeşte-l!”
30 Filip a alergat către el şi l-a auzit pe eunuc citind din profetul Isaia. L-a întrebat: „Înţelegi ce citeşti?”
31 Eunucul i-a răspuns: „Cum aş putea, dacă nu mă va îndruma cineva?” – şi l-a invitat pe Filip să se suie în car şi să se aşeze lângă el.
32 Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta:El era ca o oaie dusă la tăiere, ca un miel care nu scoate nici un sunet când i se tunde lâna – tot aşa, El nu Şi-a deschis gura.
33 A fost umilit şi dreptatea I-a fost negată. Cine va putea vorbi despre descendenţa Lui? – pentru că viaţa I-a fost luată de pe pământ!
34 Eunucul l-a întrebat pe Filip: „Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri: despre el însuşi sau despre altcineva?”
35 Filip a început de la acest pasaj din Scriptură şi i-a proclamat Evanghelia despre Isus.
36 În drum, au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: „Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?”
37 
38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă – şi Filip, şi eunucul – iar Filip l-a botezat.
39 Când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip de acolo (eunucul nu l-a mai văzut) şi eunucul şi-a continuat drumul bucuros.
40 Filip a descoperit că se află în Azot şi, călătorind spre Cezareea, a proclamat Evanghelia prin toate oraşele, până când a ajuns acolo.