1 Marele preot l-a întrebat: „Aşa stau lucrurile?”
2 El a răspuns: „Fraţi şi părinţi, ascultaţi-mă! Dumnezeul glorios i S-a arătat lui Avraam, strămoşul nostru, în timp ce se afla în Mesopotamia, înainte de a se stabili în Haran,
3 şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi dintre rudele tale şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta!”
4 Atunci el a ieşit din ţara caldeienilor şi s-a stabilit în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a făcut să se mute în ţara aceasta, în care locuiţi acum voi,
5 însă nu i-a dat nici o parte din ea ca posesiune proprie, nici măcar o palmă de pământ, ci i-a promis că i-o va da ca posesiune – lui şi descendenţilor lui după el (cu toate că el nu avea copii).
6 Dumnezeu i-a spus că descendenţii lui vor locui ca străini într-o ţară străină şi că locuitorii acelei ţări îi vor face sclavi şi-i vor trata rău timp de patru sute de ani.
7 „Pe naţiunea care-i va face sclavi o voi judeca Eu, a zis Dumnezeu, iar după aceea vor ieşi din ţara aceea şi Mi se vor închina Mie în acest loc.”
8 A încheiat cu el un legământ (al cărui semn a fost circumcizia). Astfel, atunci când i s-a născut Isaac, Avraam l-a circumcis în ziua a opta, apoi Isaac pe Iacov şi Iacov pe cei doisprezece fii ai lui – patriarhii.
9 Patriarhii, invidioşi pe Iosif, l-au vândut ca sclav în Egipt, dar Dumnezeu era cu el
10 şi l-a salvat din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi l-a ajutat să câştige bunăvoinţa faraonului (împăratul Egiptului), care l-a desemnat ca guvernator peste Egipt şi peste tot ce avea el.
11 A venit o foamete în tot Egiptul – şi în Canaan – aducând multă suferinţă. Strămoşii noştri nu găseau de mâncare.
12 Iacov a auzit că în Egipt este grâu, aşa că i-a trimis întâi pe strămoşii noştri.
13 Când s-au dus a doua oară, Iosif li s-a făcut cunoscut fraţilor săi şi faraonul a aflat despre familia lui Iosif.
14 Iosif a trimis după Iacov, tatăl său, şi după întreaga familie, care era alcătuită atunci din şaptezeci şi cinci de persoane.
15 Iacov a venit în Egipt – şi a murit, el şi strămoşii noştri.
16 Au fost mutaţi în Sihem şi îngropaţi în mormântul pe care-l cumpărase Avraam de la tribul lui Hamor din Sihem, contra unei sume de bani.
17 Când s-a apropiat timpul ca Dumnezeu să-Şi îndeplinească promisiunea pe care i-o făcuse lui Avraam, poporul crescuse şi se înmulţise deja în Egipt.
18 Peste Egipt începuse să domnească un alt împărat, care nu ştia de Iosif.
19 Acesta ne-a exploatat cu viclenie poporul şi i-a tratat rău pe strămoşii noştri, cerându-le să-şi abandoneze copiii, astfel încât aceştia să nu mai trăiască.
20 În vremea aceea s-a născut Moise – un copil frumos înaintea lui Dumnezeu – şi a fost crescut trei luni acasă la părinţii lui,
21 până când a fost dus afară din casă. A fost apoi înfiat de către fiica faraonului, iar ea l-a crescut ca pe propriul ei fiu.
22 Moise a fost educat în tot ceea ce cunoşteau egiptenii şi era puternic în fapte şi cuvinte.
23 Când avea cam patruzeci de ani, a hotărât să se ducă să-şi vadă fraţii – pe poporul Israel.
24 A văzut că unuia i se făcea o nedreptate şi i-a venit în ajutor – l-a răzbunat, ucigându-l pe egiptean.
25 El a crezut că poporul său va înţelege că Dumnezeu îi va elibera prin el, însă ei n-au înţeles.
26 În ziua următoare, a văzut doi oameni care se luptau şi a încercat să-i împace, spunându-le: „Voi sunteţi fraţi; de ce vă faceţi rău unul altuia?!”
27 Cel care-l nedreptăţea pe celălalt i-a zis: „Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător peste noi?
28 Vrei să mă ucizi şi pe mine aşa cum l-ai ucis ieri pe egiptean”?
29 Atunci Moise a fugit şi a locuit ca străin în Madian, unde i s-au născut doi fii.
30 După ce au trecut patruzeci de ani, în deşert, în apropierea muntelui Sinai, i s-a arătat un înger în flăcările unui tufiş care ardea.
31 Moise s-a mirat de ceea ce vedea şi, când s-a apropiat ca să se uite mai bine, vocea Domnului i-a vorbit astfel:
32 „Eu sunt Dumnezeul strămoşilor tăi – Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov!” Moise tremura şi nu îndrăznea să se uite.
33 Domnul i-a zis: „Descalţă-te, pentru că locul pe care stai este sfânt!
34 Am văzut cât de rău este tratat poporul Meu în Egipt şi am auzit geamătul lui, aşa că am venit să-l eliberez. Vino, acum, să te trimit în Egipt!”
35 El este acelaşi Moise pe care ei îl respinseseră, zicând: „Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător?” Pe el l-a trimis Dumnezeu ca eliberator şi conducător, cu ajutorul îngerului care i s-a arătat în tufiş.
36 El i-a scos afară din Egipt şi a făcut semne şi minuni – la Marea Roşie şi în deşert – timp de patruzeci de ani.
37 El este acelaşi Moise care le-a spus israeliţilor: „Dumnezeu vă va ridica dintre fraţii voştri un profet ca mine.”
38 El este cel care a fost în adunarea israeliţilor, în deşert, cu strămoşii noştri şi cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai, cel care a primit mesajul viu al lui Dumnezeu, ca să ni-l dea nouă.
39 Dar strămoşii noştri au refuzat să-l asculte. L-au respins şi, în inimile lor, s-au întors în Egipt.
40 Ei i-au spus lui Aron: „Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, pentru că nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise care ne-a scos din Egipt!”
41 Şi-au făcut atunci un idol în formă de viţel şi i-au adus jertfe acelui idol – şi s-au bucurat de ceea ce făcuseră.
42 Dumnezeu S-a îndepărtat de ei şi i-a lăsat pradă închinării înaintea puterilor supranaturale din ceruri, aşa cum este scris în cartea profeţilor: „Nu Mie Mi-aţi adus animale înjunghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani, israeliţi!
43 Nu, ci cortul lui Moloh l-aţi purtat, şi imaginea constelaţiei dumnezeului vostru, Refan – idolii pe care vi i-aţi făcut ca să vă închinaţi înaintea lor! Şi vă voi deporta dincolo de Babilon!”
44 Cortul mărturiei era cu strămoşii noştri în deşert, aşa cum poruncise Cel care i-a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse.
45 Strămoşii noştri au primit acest cort de la strămoşii lor şi, sub Iosua, l-au adus în ţară, atunci când au luat în stăpânire ţara naţiunilor pe care le-a izgonit Dumnezeu dinaintea lor – până în timpul lui David,
46 care a găsit har înaintea lui Dumnezeu şi care I-a cerut să-i asigure poporului lui Israel un loc de locuit.
47 Solomon a fost cel care I-a construit o casă,
48 dar Cel Preaînalt nu locuieşte în case construite de oameni, aşa cum spune profetul:
49 „Cerul este tronul Meu, iar pământul este la picioarele Mele! Ce fel de casă Îmi veţi construi?”, spune Domnul. „Sau unde este locul Meu de odihnă?
50 Oare nu Eu am făcut toate acestea?”
51 Oameni îndărătnici şi încăpăţânaţi în gândire şi înţelegere, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt! Aşa cum au făcut strămoşii voştri, aşa faceţi şi voi!
52 Pe care dintre profeţi nu l-au persecutat strămoşii voştri?! Ei i-au ucis pe cei care au anunţat, cu multă vreme în urmă, venirea Celui Drept – Cel ai cărui trădători şi ucigaşi aţi devenit voi –
53 voi, care aţi primit Legea aşa cum a fost ea poruncită prin îngeri, dar n-aţi ascultat de ea!”
54 Când au auzit acestea, ei s-au mâniat foarte tare şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.
55 El însă, plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu
56 şi a zis: „Uite, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!”
57 Atunci ei au început să urle şi n-au vrut să mai asculte, ci s-au repezit asupra lui într-un singur gând;
58 l-au scos afară din cetate şi l-au lovit cu pietre, ca să-l omoare. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr pe care-l chema Saul –
59 şi-l loveau cu pietre pe Ştefan, care se ruga: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”
60 Apoi a căzut în genunchi şi a strigat cu voce tare: „Doamne, nu le ţine în seamă acest păcat!” După ce a spus aceasta, a murit.