1 În acele zile, când numărul ucenicilor continua să crească, s-a stârnit o ceartă între iudeii elenişti şi ceilalţi iudei, pentru că văduvele celor dintâi fuseseră trecute cu vederea la distribuirea zilnică a celor necesare.
2 Cei doisprezece au chemat la ei grupul ucenicilor şi le-au zis: „Nu este corect din partea noastră să neglijăm predicarea Cuvântului lui Dumnezeu ca să ne ocupăm de problemele administrative!
3 Deci, fraţilor, alegeţi cu grijă dintre voi şapte bărbaţi, care sunt cunoscuţi ca fiind plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune şi pe care să-i desemnăm să se ocupe de această lucrare necesară,
4 iar noi ne vom folosi tot timpul pentru rugăciune şi pentru predicare!”
5 Aceasta a fost pe placul tuturor, aşa că i-au ales pe Ştefan – un bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt – pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae (un prozelit din Antiohia);
6 i-au adus înaintea apostolilor, care s-au rugat şi şi-au pus mâinile peste ei.
7 Cuvântul lui Dumnezeu continua să se răspândească, iar numărul ucenicilor din Ierusalim creştea din ce în ce mai mult (chiar şi foarte mulţi dintre preoţi au devenit creştini).
8 Ştefan, peste care Dumnezeu revărsase din belşug din bunătatea şi puterea Lui, făcea minuni şi semne mari între oameni.
9 Unii din sinagoga cunoscută ca „a oamenilor liberi” (în care erau iudei din Cirena şi din Alexandria) i s-au opus şi, împreună cu alţi iudei din Cilicia şi din Asia, au început o dispută cu el,
10 dar, pentru că el vorbea plin de înţelepciune şi de Duhul Sfânt, nu i-au putut sta împotrivă.
11 Atunci au plătit nişte bărbaţi care să spună: „L-am auzit rostind blasfemii împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu!”
12 şi i-au incitat pe oameni, pe bătrâni şi pe învăţătorii Legii, au venit la el, l-au prins şi l-au dus înaintea Sinedriului.
13 Acolo se aflau nişte martori mincinoşi, care au zis: „Acest om nu încetează să vorbească împotriva Templului şi împotriva Legii!
14 Noi l-am auzit spunând că acest Isus din Nazaret va dărâma Templul şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a lăsat Moise!”
15 Toţi cei care şedeau în Sinedriu au privit drept la el – şi au văzut faţa lui arătând ca o faţă de înger.