1 Un om pe care-l chema Anania, împreună cu soţia lui, Safira, a vândut o proprietate.
2 Anania, cu ştirea soţiei lui, a păstrat pentru sine o parte din banii obţinuţi în urma vânzării, iar o parte din bani a adus-o şi a pus-o la dispoziţia apostolilor.
3 Petru i-a zis: „Anania, de ce-ai permis ca Satan să-ţi dea gândul să-L minţi pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din preţul ogorului?
4 Dacă nu-ţi vindeai ogorul, nu rămânea el oare al tău? Şi, după ce l-ai vândut, nu puteai oare să faci ce vrei tu cu banii? Atunci, de ce te-ai hotărât să faci aşa ceva? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!”
5 Când a auzit aceste cuvine, Anania a căzut jos şi a murit. Toţi cei care auziseră au fost cuprinşi de o mare frică.
6 Cei tineri s-au ridicat, l-au luat de acolo, l-au scos afară şi l-au îngropat.
7 Cam după trei ore, a venit şi soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase.
8 Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât aţi vândut ogorul?” Ea i-a răspuns: „Da, cu atât.”
9 Atunci Petru i-a zis: „De ce v-aţi înţeles împreună să-L puneţi pe Duhul Domnului la încercare? Cei care l-au îngropat pe soţul tău se află la uşă – şi te vor duce şi pe tine!”
10 Dintr-odată, ea a căzut la picioarele lui şi a murit. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; au dus-o afară şi au îngropat-o lângă soţul ei.
11 Toată biserica şi toţi cei care auziseră aceste lucruri au fost cuprinşi de o mare frică.
12 Apostolii făceau multe semne şi minuni între oameni. Credincioşii se adunau în porticul lui Solomon, aşa cum se înţeleseseră cu toţii.
13 Nimeni dintre ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, cu toate că oamenii îi respectau foarte mult.
14 Totuşi, tot mai mulţi oameni – bărbaţi şi femei – credeau în Domnul şi li se alăturau.
15 Ca rezultat a ceea ce făceau apostolii, oamenii îi scoteau pe străzi pe cei bolnavi şi-i aşezau pe paturi improvizate şi pe tărgi, pentru ca atunci când trecea Petru, cel puţin umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei.
16 Se adunau mulţimi de oameni din oraşele din jurul Ierusalimului şi-i aduceau şi pe cei bolnavi, şi pe cei care sufereau din cauza duhurilor necurate – şi toţi erau vindecaţi.
17 Marele preot şi toţi cei care erau împreună cu el în partida religioasă a saducheilor s-au umplut de invidie,
18 aşa încât i-au arestat pe apostoli şi i-au închis în închisoarea publică.
19 Însă, în timpul nopţii, un înger al Domnului a deschis uşile închisorii, i-a condus afară şi le-a zis:
20 „Duceţi-vă în Templu şi vorbiţi-le oamenilor, spunându-le totul despre această viaţă nouă!”
21 Auzind aceasta, ei au intrat în Templu încă în zori şi au început să dea învăţătură. Între timp, marele preot şi cei care erau împreună cu el au convocat Sinedriul şi pe toţi bătrânii poporului Israel şi apoi au trimis la închisoare porunca să fie aduşi apostolii,
22 dar slujitorii trimişi nu i-au găsit pe apostoli în închisoare, aşa că s-au întors şi au anunţat:
23 „Închisoarea am găsit-o încuiată cât se poate de sigur, iar pe gardieni i-am găsit stând la uşi – dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!”
24 Atât comandantul gărzii Templului cât şi conducătorii preoţilor au rămas foarte dezorientaţi când au auzit aceste lucruri şi au început să se întrebe ce se întâmplă.
25 Cineva însă i-a anunţat: „Bărbaţii pe care i-aţi închis se află în Templu şi dau învăţătură oamenilor!”
26 Atunci comandantul gărzii (împreună cu slujitorii) a mers şi i-a adus, însă nu cu violenţă, pentru că se temeau ca nu cumva oamenii să-i omoare cu pietre.
27 I-au adus înaintea Sinedriului, iar marele preot i-a întrebat:
28 „Oare nu v-am poruncit să nu mai daţi învăţătură în Numele acesta? Dar voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să ne faceţi şi răspunzători de moartea acestui om!”
29 Petru şi apostolii i-au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!
30 Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe Isus – Cel pe care voi L-aţi prins şi L-aţi omorât pironindu-L pe cruce!
31 Dumnezeu L-a aşezat în cea mai înaltă poziţie de autoritate: la dreapta Lui, ca Deschizător de drum şi Salvator, ca să-i dea Israelului pocăinţă şi iertare de păcate!
32 Iar noi suntem martori ai acestor lucruri – şi, de asemenea, şi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu L-a dat celor care ascultă de El!”
33 Ei s-au înfuriat când i-au auzit şi au vrut să-i omoare,
34 dar s-a ridicat în Sinedriu un fariseu pe care-l chema Gamaliel (un învăţător al Legii pe care toţi oamenii îl respectau) şi a poruncit ca apostolii să fie scoşi afară puţin.
35 Apoi le-a zis: „Israeliţi! Aveţi grijă ce le faceţi acestor oameni!
36 Cu câtva timp în urmă, s-a răsculat Teuda, care spunea despre sine că este cineva – şi s-au unit cu el cam patru sute de bărbaţi. Însă el a fost omorât, iar toţi cei care-l urmaseră s-au împrăştiat şi nu s-a ales nimic de aici.
37 După aceea, pe vremea recensământului, s-a răsculat Iuda, galileeanul, şi i-a incitat pe oameni să se răscoale împreună cu el. Dar şi el a fost omorât, iar cei care-l urmaseră au fost împrăştiaţi.
38 Iar acum, eu vă spun aşa: să n-aveţi nimic de-a face cu oamenii aceştia! Lăsaţi-i în pace, pentru că dacă planul şi lucrarea aceasta sunt de origine omenească, atunci i se va pune capăt,
39 dar dacă este de la Dumnezeu nu-i veţi putea pune capăt – şi nu cumva să descoperiţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!”
40 Ei au ascultat de el. I-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus, apoi i-au eliberat.
41 Prin urmare, apostolii au plecat din Sinedriu bucurându-se pentru că Dumnezeu îi considerase vrednici să îndure ocară pentru Numele lui Isus.
42 Şi, în fiecare zi, în Templu şi prin case, ei nu încetau să dea învăţătură şi să proclame Evanghelia despre Cristos, şi anume că Isus este Cristos.