1 În timp ce Petru şi Ioan le vorbeau oamenilor, au venit la ei preoţii, comandantul gărzii Templului şi saducheii,
2 foarte supăraţi de faptul că ei dădeau învăţătură poporului şi pentru că, pe baza învierii lui Isus, proclamau învierea dintre cei morţi.
3 I-au arestat şi i-au închis până a doua zi (pentru că era deja seară).
4 Însă mulţi dintre cei care auziseră cuvântul lor au crezut şi numărul bărbaţilor a ajuns la aproximativ cinci mii.
5 A doua zi s-au adunat la Ierusalim conducătorii iudeilor, bătrânii şi învăţătorii Legii,
6 precum şi Ana (marele preot), Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi cei care făceau parte din familia marelui preot.
7 Apostolii au fost aduşi înaintea lor, iar ei i-au întrebat: „Prin ce putere sau în numele cui aţi făcut aceasta?”
8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns: „Conducători şi bătrâni ai poporului!
9 Dacă astăzi suntem întrebaţi despre o faptă bună făcută unui om olog şi despre felul cum a fost el făcut bine,
10 să vă fie cunoscut vouă tuturor – şi întregului popor Israel – că acest om stă înaintea voastră sănătos în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi!
11 El este piatra pe care voi, constructorii, aţi dispreţuit-o – cea care a ajuns să fie folosită în cel mai important loc din clădire: în capul unghiului
12 şi în nimeni altul nu există salvare, pentru că nu li s-a dat oamenilor nici un alt nume sub cer în care să fim salvaţi!”
13 Când au văzut îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi când şi-au dat seama că erau oameni de rând, neînvăţaţi, s-au mirat şi au recunoscut că aceştia fuseseră împreună cu Isus.
14 Văzându-l însă împreună cu ei şi pe omul care fusese vindecat, n-au putut spune nimic,
15 aşa că le-au poruncit să părăsească Sinedriul şi s-au sfătuit între ei astfel:
16 „Ce să facem cu oamenii aceştia? Este clar pentru toţi locuitorii din Ierusalim că această minune (deja binecunoscută) s-a făcut prin ei – şi nu putem nega.
17 În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească şi mai departe în popor, să-i ameninţăm, ca să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta!”
18 I-au chemat şi le-au poruncit să nu mai vorbească şi să nu mai dea învăţătură în Numele lui Isus.
19 Însă Petru şi Ioan le-au răspuns: „Judecaţi voi înşivă dacă, înaintea lui Dumnezeu, este corect să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu!
20 Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit noi înşine!”
21 După ce i-au ameninţat din nou, i-au eliberat. N-au ştiut cum să-i pedepsească, întrucât toţi Îl lăudau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate
22 (iar omul care fusese vindecat în acest fel miraculos avea peste patruzeci de ani).
23 După ce au fost eliberaţi, s-au dus la ai lor şi le-au povestit tot ce le spuseseră conducătorii preoţilor şi bătrânii.
24 Când au auzit, toţi s-au rugat lui Dumnezeu cu acelaşi gând: „Stăpâne, Tu, Cel care ai creat cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele,
25 Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin strămoşul nostru David, slujitorul Tău, astfel:De ce se înfurie naţiunile şi de ce complotează popoarele în zadar?
26 Împăraţii pământului erau acolo şi conducătorii erau adunaţi la un loc, împotriva Domnului şi împotriva lui Cristos al Său.
27 Într-adevăr, împotriva lui Isus, Sclavul Tău cel Sfânt, pe care Tu L-ai desemnat, s-au adunat în acest oraş Irod, Ponţiu Pilat, naţiunile şi poporul Israel –
28 ca să facă, de fapt, tot ceea ce Tu, prin puterea Ta şi în conformitate cu planul Tău, ai predestinat să se întâmple.
29 Acum, Doamne, ia aminte la ameninţările lor şi dă-le sclavilor Tăi toată îndrăzneala atunci când vestesc Cuvântul Tău!
30 Întinde-Ţi mâna să vindeci şi să faci semne şi minuni prin Numele lui Isus, Sclavul Tău cel Sfânt!”
31 După ce s-au rugat, locul unde erau adunaţi s-a cutremurat şi toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să proclame Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
32 Credincioşii erau una în inimă şi gând – şi nimeni nu spunea că vreunul dintre bunurile lui este al lui, ci aveau totul în comun.
33 Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus, iar Dumnezeu revărsa din harul Lui peste ei toţi.
34 Nimeni din grup nu era în nevoie, pentru că toţi cei care aveau în proprietatea lor ogoare sau case le vindeau, iar banii câştigaţi din vânzare îi aduceau
35 şi-i puneau la dispoziţia apostolilor, care-i împărţeau fiecăruia după cum avea nevoie.
36 Iosif (un levit din Cipru, căruia apostolii îi ziceau şi Barnaba, care tradus înseamnă „cel care încurajează”)
37 a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la dispoziţia apostolilor.