1 Au venit însă din Iudeea unii care îi învăţau pe fraţi astfel: „Dacă nu vă circumcideţi, aşa cum cere obiceiul lăsat de Moise, nu veţi putea fi salvaţi!”
2 S-a stârnit o mare controversă şi ceartă între Pavel şi Barnaba, de o parte, şi ei, de cealaltă parte. Ca urmare, i-au desemnat pe Pavel, pe Barnaba şi pe alţi câţiva dintre ei să meargă la apostoli şi la bătrâni, la Ierusalim, în legătură cu această problemă.
3 Aşadar, fiind trimişi de către biserică la Ierusalim, ei au călătorit prin Fenicia şi Samaria, unde au relatat cum păgânii s-au întors la Dumnezeu – şi le-au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.
4 Când au ajuns la Ierusalim, biserica, apostolii şi bătrânii i-au primit bine. Ei au spus tot ce făcuse Dumnezeu cu ei.
5 Unii dintre credincioşii care erau din partida fariseilor s-au ridicat şi au spus că şi neevreii trebuie să fie circumcişi şi că trebuie să li se poruncească şi lor să asculte de Legea lui Moise.
6 Apostolii şi bătrânii s-au adunat ca să examineze îndeaproape această problemă.
7 După multe discuţii, Petru s-a ridicat şi le-a zis: „Fraţilor, voi ştiţi că nu demult, Dumnezeu m-a ales dintre voi ca să fiu cel prin care naţiunile să audă Cuvântul lui Dumnezeu şi să creadă –
8 şi Dumnezeu, care cunoaşte gândurile tuturor, Şi-a arătat aprobarea faţă de naţiuni prin faptul că le-a dat Duhul Sfânt la fel ca şi nouă.
9 El n-a făcut nici o distincţie între noi şi ei, pentru că El i-a curăţit şi pe ei atunci când au crezut.
10 Aşadar, de ce-L puneţi acum la încercare pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici strămoşii noştri şi nici noi nu l-am putut purta?
11 Noi credem că numai prin harul Domnului nostru Isus Cristos suntem salvaţi – exact ca şi ei.”
12 Toată mulţimea a tăcut şi i-a ascultat pe Barnaba şi pe Saul relatând toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei printre naţiuni.
13 Când au terminat de vorbit, Iacov a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!
14 Simon ne-a relatat cum mai întâi Dumnezeu Şi-a arătat grija pentru naţiuni prin faptul că a ales dintre ele un popor care să-I aparţină.
15 Cuvintele profeţilor sunt în concordanţă cu acest lucru, pentru că este scris:
16 „După aceea mă voi întoarce şi voi reclădi locuinţa dărâmată a lui David, îi voi reclădi ruinele şi o voi reconstrui,
17 astfel încât toţi ceilalţi oameni să-L caute pe Domnul, şi toate naţiunile care-Mi aparţin zice Domnul, Cel care face ca aceste lucruri”,
18 să fie cunoscute cu mult timp înainte.
19 De aceea, eu cred că n-ar trebui să le pricinuim greutăţi în plus acelora dintre naţiuni care se întorc la Dumnezeu,
20 ci să le scriem doar să se abţină de la orice mâncare pângărită prin faptul că a fost închinată idolilor, de la imoralitate sexuală, de la consumarea animalelor sau păsărilor sugrumate şi de la sânge,
21 pentru că Legea lui Moise a fost predicată de foarte mult timp în toate oraşele, fiind citită în sinagogi în fiecare Sabat.”
22 Atunci apostolii şi bătrânii, împreună cu toată biserica, au hotărât să aleagă dintre ei nişte bărbaţi pe care să-i trimită la Antiohia, împreună cu Barnaba şi cu Pavel: pe Iuda (cunoscut şi ca „Barsaba”) şi pe Sila – bărbaţi deosebit de respectaţi între fraţi.
23 Au trimis prin ei următoarea scrisoare: „Apostolii şi bătrânii, fraţii voştri, către fraţii din rândul naţiunilor care locuiesc în Antiohia, Siria şi Cilicia – vă salutăm!
24 Întrucât am auzit că unii dintre noi s-au dus la voi şi v-au tulburat, aducând necaz şi îngrijorare prin lucrurile pe care vi le-au spus (şi pe care nu noi le-am poruncit să vi le spună),
25 noi am fost toţi de acord să alegem nişte mesageri pe care să-i trimitem la voi împreună cu Barnaba şi Pavel (pe care-i iubim
26 şi care şi-au riscat viaţa pentru Domnul nostru Isus Cristos).
27 Aşadar, i-am trimis pe Iuda şi pe Sila şi ei vă vor spune personal aceste lucruri.
28 Am considerat – Duhul Sfânt şi noi – că nu trebuie să punem nici o povară asupra voastră pe lângă aceste lucruri necesare:
29 abţinerea de a mânca ceea ce a fost jertfit idolilor, sânge, animale sau păsări sugrumate şi de la imoralitate sexuală. Veţi face bine dacă vă veţi feri de aceste lucruri. Cu bine.”
30 Aşadar, când cei trimişi au ajuns la Antiohia, au adunat mulţimea şi le-au dat scrisoarea.
31 Citind-o, ei s-au bucurat de mesajul de încurajare,
32 iar Iuda şi Sila, care şi ei erau profeţi, le-au vorbit şi ei multă vreme fraţilor, încurajându-i şi întărindu-i.
33 După ce au petrecut acolo câtva timp, fraţii i-au lăsat să plece în pace înapoi la cei care-i trimiseseră.
34 
35 Pavel şi Barnaba au mai rămas un timp în Antiohia şi, împreună cu mulţi alţii, dădeau învăţătură şi proclamau Evanghelia, Cuvântul Domnului.
36 După câtva timp, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem prin toate cetăţile în care am predicat Cuvântul Domnului ca să ne vizităm fraţii şi să vedem ce mai fac!”
37 Barnaba vroia să-l ia cu ei şi pe Ioan (cunoscut şi ca „Marcu”),
38 dar Pavel a considerat că nu este corect să-l ia cu ei, pentru că el nu rămăsese cu ei până la capăt în lucrarea lor, ci îi lăsase în Pamfilia şi se întorsese.
39 Au avut o dispută aşa de aprinsă încât s-au despărţit. Barnaba l-a luat pe Marcu şi a plecat pe mare în Cipru,
40 iar Pavel l-a ales pe Sila şi a plecat, după ce fraţii i-au încredinţat harului Domnului.
41 Au călătorit prin Siria şi Cilicia, întărind bisericile.