1 Pavel a venit la Derbe şi la Listra. Acolo se afla un ucenic pe care-l chema Timotei. Mama lui era o iudeică credincioasă, iar tatăl lui era grec.
2 Fraţii din Listra şi din Iconia îl vorbeau de bine,
3 iar Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, aşa că l-a circumcis – din cauza iudeilor care locuiau în zona aceea (pentru că toţi ştiau că tatăl lui era grec).
4 Au mers prin oraşe şi le-au dat credincioşilor regulile pe care trebuiau să le respecte (deciziile luate de apostolii şi de bătrânii din Ierusalim).
5 Bisericile deveneau tot mai tari în credinţă şi în fiecare zi creşteau ca număr.
6 Pentru că Duhul Sfânt nu le-a permis să predice Cuvântul în Asia, au călătorit prin regiunile Frigiei şi Galatiei.
7 Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.
8 Au trecut deci prin Misia şi s-au dus la Troa.
9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie – a văzut un macedonian care stătea în picioare şi-l îndemna: „Vino în Macedonia şi ajută-ne!”
10 În urma vedeniei, am încercat imediat să ne ducem în Macedonia, pentru că am înţeles că Dumnezeu ne chema să le proclamăm Evanghelia.
11 Am plecat din Troa, cu corabia, şi ne-am îndreptat direct spre Samotracia. A doua zi am plecat către Neapole,
12 iar de acolo la Filipi, care este un oraş din prima regiune a Macedoniei, o colonie. Am petrecut mai multe zile în acel oraş.
13 În ziua de Sabat am ieşit din oraş şi ne-am dus pe malul râului, unde am presupus că ar fi un loc de rugăciune. Ne-am aşezat şi le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo.
14 Una dintre ele (o femeie pe care o chema Lidia şi care era vânzătoare de purpură în oraşul Tiatira), care trăia şi ea în reverenţă faţă de Dumnezeu, asculta – iar Domnul i-a dat o minte deschisă şi a fost atentă la ceea ce spunea Pavel.
15 Ea şi membrii familiei ei au fost botezaţi. După aceea, ea ne-a îndemnat: „Dacă mă consideraţi o credincioasă în Domnul, veniţi şi rămâneţi în casa mea!” – şi ne-a convins.
16 În timp ce mergeam la rugăciune, am întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de ghicire şi care, prin ghicire, câştiga mulţi bani pentru stăpânii ei.
17 Ea se ţinea după Pavel şi după noi, strigând: „Aceşti oameni sunt sclavi ai Dumnezeului Preaînalt şi ei vă proclamă cum să fiţi salvaţi!”
18 A făcut acest lucru mai multe zile. Pavel s-a înfuriat, s-a întors şi i-a zis duhului: „Îţi poruncesc în Numele lui Isus să ieşi din ea!” Duhul a ieşit din ea chiar atunci.
19 Când stăpânii ei au văzut că speranţa lor de câştig s-a dus, i-au prins pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţa publică, la conducători.
20 I-au adus înaintea conducătorilor romani ai oraşului şi au zis: „Aceşti oameni ne tulbură cetatea! Sunt iudei
21 şi proclamă nişte obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!”
22 Mulţimea s-a alăturat atacului pornit împotriva lor şi conducătorii oraşului le-au sfâşiat hainele şi au poruncit să fie bătuţi.
23 După ce i-au bătut foarte tare, i-au închis, poruncind şefului închisorii să-i păzească bine.
24 Primind acest ordin, şeful închisorii i-a băgat în celula cea mai ascunsă şi le-a pus picioarele în butuci.
25 Pe la miezul nopţii, în timp ce Pavel şi Sila se rugau şi-I cântau lui Dumnezeu, iar ceilalţi deţinuţi îi ascultau,
26 a avut loc brusc un cutremur violent, care a clătinat fundaţiile închisorii. S-au deschis deodată toate uşile şi tuturor li s-au dezlegat lanţurile.
27 Şeful închisorii s-a trezit şi, când a văzut că uşile închisorii erau deschise, şi-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deţinuţii au fugit.
28 Pavel însă a strigat: „Să nu-ţi faci nici un rău, pentru că toţi suntem aici!”
29 Atunci şeful închisorii a cerut o făclie şi s-a repezit înăuntru. A căzut la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila,
30 apoi, conducându-i afară, a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu salvat?”
31 Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi salvat – tu şi familia ta!”
32 Le-au predicat Cuvântul despre Domnul, lui şi tuturor celor din casa lui.
33 Chiar atunci, la ora aceea din noapte, el i-a luat şi le-a spălat rănile, apoi, imediat, el şi toţi ai lui au fost botezaţi.
34 După aceea i-a dus acasă la el şi le-a pus masa – şi el şi toţi ai lui au fost foarte bucuroşi pentru că crezuseră în Dumnezeu.
35 Când s-a făcut zi, conducătorii oraşului i-au trimis pe ofiţeri la şeful închisorii, cu ordinul: „Eliberează-i pe oamenii aceia!”
36 Şeful închisorii i-a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Conducătorii oraşului au trimis ordin să fiţi eliberaţi – deci acum puteţi pleca liniştiţi!”,
37 însă Pavel le-a zis: „Ne-au bătut în public fără judecată – deşi suntem cetăţeni romani, apoi ne-au închis – şi acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înşişi să ne ducă afară!”
38 Ofiţerii le-au spus aceste lucruri conducătorilor oraşului, iar aceştia s-au temut când au auzit că ei erau cetăţeni romani
39 şi au venit să-i liniştească. I-au condus afară şi i-au rugat să plece din oraş.
40 După ce au ieşit din închisoare, s-au dus pe la Lidia şi i-au încurajat pe fraţi, apoi au plecat.