1 Au trecut prin Amfipolis şi Apolonia şi s-au dus la Tesalonic, unde se afla o sinagogă a iudeilor.
2 Aşa cum obişnuia, Pavel a intrat în sinagogă şi în timpul a trei zile de Sabat a discutat cu oamenii din Scripturi,
3 explicând Scripturile şi dovedind pe baza lor că Cristos trebuia să sufere şi să învie dintre cei morţi: „Acest Isus pe care vi-L proclam este Cristos!”
4 Unii dintre ei au fost convinşi şi li s-au alăturat lui Pavel şi lui Sila şi, de asemenea, şi o mulţime de greci dintre cei care trăiau în reverenţă faţă de Dumnezeu – şi nu puţine dintre femeile de seamă.
5 Iudeii au devenit invidioşi şi, adunând de prin pieţe nişte oameni de nimic, au format astfel o mulţime şi au stârnit zarvă în tot oraşul. Au venit la casa lui Iason, căutându-i, ca să-i aducă în faţa poporului.
6 Pentru că nu i-au găsit, l-au târât pe Iason – şi pe alţi câţiva fraţi – înaintea conducătorilor oraşului, strigând: „Cei care au întors lumea pe dos au venit şi aici –
7 şi Iason i-a primit în casa lui! Toţi aceştia încalcă decretele date de Cezar şi spun că este un alt Împărat: Isus!”
8 Când mulţimea şi conducătorii oraşului au auzit aceste lucruri, s-a stârnit zarvă.
9 I-au pus pe Iason şi pe ceilalţi să plătească suma cuvenită, apoi i-au eliberat.
10 Imediat ce s-a înnoptat, fraţii i-au trimis pe Pavel şi pe Sila la Berea. Când au sosit, s-au dus la sinagoga iudeilor.
11 Oamenii de acolo aveau o minte mai deschisă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată înflăcărarea şi în fiecare zi studiau Scripturile, ca să vadă dacă ceea ce spunea Pavel era într-adevăr aşa.
12 Ca rezultat, mulţi dintre ei au crezut, inclusiv nişte femei grecoaice aflate în poziţii sociale înalte – şi nu puţini bărbaţi.
13 Când iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a proclamat şi în Berea Cuvântul lui Dumnezeu, au venit să incite şi să stârnească şi acolo mulţimile.
14 Atunci fraţii l-au trimis imediat pe Pavel la mare, ca să plece, iar Sila şi Timotei au rămas acolo.
15 Cei care l-au condus pe Pavel au mers cu el până la Atena şi, după ce au primit instrucţiuni ca Sila şi Timotei să vină la Pavel cât se poate de repede, s-au întors.
16 În timp ce Pavel îi aştepta în Atena, a fost foarte tulburat când a văzut că oraşul era plin de idoli.
17 A purtat discuţii în sinagogă – cu iudeii şi cu oamenii care trăiau în reverenţă faţă de Dumnezeu – şi în piaţă, în fiecare zi, cu cei care întâmplător se aflau acolo.
18 Unii dintre filosofii epicurieni şi stoici au purtat dezbateri cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună şi palavragiul ăsta?!”, iar alţii ziceau: „Se pare că vorbeşte despre nişte dumnezei străini!” – pentru că el proclama Evanghelia cu privire la Isus şi la înviere.
19 L-au luat şi l-au dus în Areopag, spunându-i: „Putem şti care este această învăţătură nouă pe care o prezinţi?
20 Ne-ai spus nişte lucruri ciudate, deci vrem să ştim ce înseamnă!”
21 (Toţi atenienii şi toţi străinii care locuiau acolo obişnuiau să-şi petreacă timpul doar spunând sau ascultând ultima noutate.)
22 Pavel s-a ridicat în mijlocul Areopagului şi a zis: „Atenieni! Îmi dau seama că în toate aspectele voi sunteţi foarte religioşi –
23 pentru că, în timp ce mă plimbam prin cetate şi mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit şi un altar cu următoarea inscripţie: „Unui dumnezeu necunoscut”. Iar eu vi-L proclam chiar pe Cel înaintea căruia voi vă închinaţi fără să-L cunoaşteţi!
24 Dumnezeu, Cel care a creat universul şi tot ceea ce este în el, este Domnul cerului şi al pământului. El nu locuieşte în temple făcute de om
25 şi n-are nevoie de nici un lucru pe care oamenii I l-ar putea oferi lucrând pentru El: El Însuşi este Cel care le dă tuturor viaţă, suflare – şi toate celelalte.
26 Dintr-un singur om, El a făcut toate naţiunile de oameni şi a făcut ca ele să locuiască pe tot pământul, le-a desemnat mai dinainte vremurile şi a fixat locul unde vor locui,
27 pentru ca ei să-L caute şi, poate, să-L şi găsească, în timp ce bâjbâie după El – deşi El nu este departe de nici unul dintre noi, pentru că
28 „în El trăim, ne mişcăm şi existăm” – aşa cum au spus chiar şi unii dintre poeţii voştri – „şi suntem descendenţii Lui”.
29 Deci, dacă suntem descendenţii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este ceva ca o imagine din aur, din argint sau de piatră, imagine făcută prin îndemânare şi gândire omenească.
30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile când oamenii erau neştiutori – şi acum le porunceşte tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască,
31 pentru că a fixat o zi în care va judeca lumea cu dreptate, prin Omul pe care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!”
32 Când au auzit despre învierea din morţi, au râs de el, zicând: „Te vom asculta altă dată cu privire la aceasta!”
33 Astfel, Pavel a plecat din mijlocul lor,
34 însă unii dintre ei i s-au alăturat şi au crezut – între ei era şi Dionisie, un membru al Areopagului, o femeie pe care o chema Damaris şi încă alţii împreună cu ei.