1 După aceea a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.
2 Acolo a întâlnit un iudeu; îl chema Acuila, era născut în Pont şi venise de curând din Italia, împreună cu soţia lui, Priscila (pentru că împăratul Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma). Pavel s-a dus la ei
3 şi, pentru că erau de aceeaşi meserie (constructori de corturi), a rămas şi a lucrat cu ei.
4 În fiecare Sabat purta discuţii în sinagogă, încercând să-i convingă atât pe iudei, cât şi pe greci.
5 După ce Sila şi Timotei au sosit din Macedonia, Pavel s-a dedicat în întregime predicării mesajului; depunea mărturie înaintea iudeilor cu privire la faptul că Isus este Cristos.
6 Când i s-au opus şi l-au batjocorit, el a protestat scuturându-şi praful de pe haine. Le-a zis: „Voi veţi fi responsabili de pieirea voastră! Eu nu sunt vinovat! De acum mă voi îndrepta către naţiuni!”
7 S-a mutat de acolo în casa lui Titus Iustus – un om care trăia în reverenţă faţă de Dumnezeu. Casa lui era lângă sinagogă.
8 Însă Crisp, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată familia lui şi, de asemenea, mulţi dintre corinteni au crezut atunci când au auzit – şi au fost botezaţi.
9 Noaptea, Domnul i-a vorbit lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea,
10 fiindcă Eu sunt cu tine şi nimeni nu te va ataca pentru a-ţi face rău – pentru că în acest oraş am mult popor!”
11 Aşa că Pavel a stat acolo un an şi jumătate şi i-a învăţat Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Când Galio a fost desemnat guvernator al Ahaiei, iudeii s-au unit şi l-au atacat pe Pavel. L-au dus la tribunal
13 şi au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii!”
14 Pavel tocmai vroia să vorbească, dar Galio le-a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de un delict sau o ticăloşie gravă, aş fi justificat să accept plângerea voastră, iudeilor;
15 dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume şi la Legea voastră, voi înşivă trebuie s-o rezolvaţi! Eu nu vreau să fiu judecător în aceste lucruri!”
16 şi i-a scos afară din tribunal.
17 Atunci ei l-au prins pe Sosten (conducătorul sinagogii) şi l-au bătut chiar în faţa tribunalului, fără ca lui Galio să-i pese de aceasta.
18 Pavel a rămas mult timp acolo, cu fraţii, apoi şi-a luat rămas bun şi a plecat, pe mare, în Siria. Priscila şi Acuila au plecat şi ei împreună cu el. La Chencrea Pavel s-a tuns, pentru că făcuse un jurământ.
19 Au ajuns la Efes (unde i-a lăsat pe Priscila şi pe Acuila). S-a dus în sinagogă şi a purtat discuţii cu iudeii.
20 Aceaştia i-au cerut să rămână cu ei mai mult timp, dar el n-a fost de acord,
21 ci şi-a luat rămas bun de la ei, zicând: „Dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce din nou la voi!” – şi a plecat din Efes, pe mare.
22 Când a ajuns la Cezareea, s-a dus şi a vizitat biserica, apoi a plecat la Antiohia.
23 După ce a petrecut un timp acolo, a plecat în Galatia şi Frigia, mergând dintr-un loc în altul şi întărindu-i pe toţi ucenicii.
24 Apolo – un iudeu care se născuse în Alexandria şi care era un vorbitor elocvent şi cunoştea bine Scripturile – a venit la Efes.
25 El era instruit cu privire la calea Domnului, vorbea cu mult entuziasm şi dădea învăţătură cu acurateţe despre lucrurile legate de Isus, deşi cunoştea numai botezul lui Ioan.
26 A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila şi Acuila l-au auzit, l-au luat acasă şi i-au explicat cu şi mai multă exactitate calea lui Dumnezeu.
27 Pentru că el vroia să se ducă în Ahaia, fraţii le-au scris ucenicilor şi i-au îndemnat să-l primească. Când a ajuns, el le-a fost de mare ajutor celor care, datorită harului lui Dumnezeu, deveniseră credincioşi,
28 pentru că el îi combătea pe iudei în dezbateri publice, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristos.