1 În timp ce Apolo era la Corint, Pavel a călătorit prin interiorul provinciei şi a ajuns la Efes. A găsit nişte ucenici
2 şi i-a întrebat: „Aţi primit Duhul Sfânt atunci când aţi devenit credincioşi?” Ei i-au răspuns: „Dar nici n-am auzit că există un Duh Sfânt!”
3 Atunci el le-a zis: „Dar ce fel de botez aţi primit?” Ei i-au răspuns: „Botezul lui Ioan.”
4 Pavel a zis: „Ioan îi boteza pe cei care se pocăiau spunându-le să creadă în Cel care vine după el – adică în Isus.”
5 Când ei au auzit aceasta, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
6 Pavel şi-a pus mâinile peste ei – şi Duhul Sfânt a venit peste ei şi au vorbit în limbi şi au profeţit.
7 Erau, cu toţii, cam doisprezece bărbaţi.
8 A intrat apoi în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală şi a purtat discuţii, încercând să convingă cu privire la lucrurile despre Împărăţia lui Dumnezeu.
9 Când, însă, unii care erau încăpăţânaţi şi nu vroiau să creadă au început să spună înaintea tuturor lucruri rele despre calea Domnului, Pavel i-a părăsit, luându-i cu el şi pe ucenici – şi în fiecare zi purta discuţii în sala de prelegeri a lui Tiranus.
10 Acest lucru a continuat timp de doi ani, astfel încât toţi cei care locuiau în Asia au auzit Cuvântul Domnului – atât iudeii, cât şi grecii.
11 Dumnezeu făcea miracole extraordinare prin Pavel –
12 aşa încât până şi batistele şi şorţurile care i-au atins trupul erau luate pentru cei bolnavi şi aceştia se făceau bine, iar duhurile rele ieşeau.
13 Erau nişte iudei care călătoreau şi scoteau duhuri rele – şi au încercat să folosească şi ei Numele Domnului Isus pentru aceasta. Ei spuneau: „În Numele lui Isus, pe care-L predică Pavel, îţi poruncesc să ieşi!”
14 Au făcut aceasta şi cei şapte fii ai marelui preot Sceva,
15 dar duhul rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, despre Pavel ştiu – dar voi cine sunteţi?!”
16 Şi omul în care era duhul rău a sărit pe ei şi i-a bătut pe toţi în aşa fel încât au fugit din casa aceea goi şi răniţi.
17 Acest lucru a devenit cunoscut nu numai între toţi iudeii, ci şi între grecii care locuiau în Efes – şi pe toţi i-a cuprins frica, iar Numele Domnului era şi mai onorat.
18 Mulţi dintre cei care crezuseră veneau şi-şi mărturiseau deschis faptele
19 şi mulţi dintre cei care practicaseră magia şi-au adunat cărţile, le-au adus şi le-au ars în faţa tuturor. Au calculat valoarea acestor cărţi şi au descoperit că valoraseră douăzeci de mii de drahme.
20 Astfel, prin tăria Domnului, Cuvântul se răspândea şi se întărea.
21 După ce s-au întâmplat aceste lucruri, Pavel a hotărât să se ducă la Ierusalim trecând prin Macedonia şi Ahaia. A zis: „După ce mă voi duce acolo, trebuie să merg şi la Roma!”
22 Deci i-a trimis pe Timotei şi pe Erastus – doi dintre cei care-l ajutau – în Macedonia, iar el a mai rămas un timp în Asia.
23 În acea perioadă, s-a stârnit o mare tulburare cu privire la calea Domnului.
24 Era un argintar pe care-l chema Demetrius, care făcea replici în argint ale templului lui Artemis şi cu aceasta le aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig.
25 El şi-a adunat lucrătorii şi pe alţii care aveau o muncă asemănătoare cu a lor şi le-a zis: „Oameni buni, ştiţi că prosperitatea noastră vine din lucrarea aceasta –
26 şi vedeţi şi auziţi că nu doar în Efes, ci în toată Asia, acest Pavel îi convinge pe oameni şi-i face să-şi schimbe credinţa, spunând că zeii făcuţi de om nu sunt de fapt zei!
27 Şi există pericolul ca nu doar această muncă a noastră să capete un nume rău, dar şi ca templul marii zeiţe Artemis să ajungă să nu mai însemne nimic, iar măreţia ei să fie distrusă – ea, cea căreia i se închină oamenii în toată Asia şi în toată lumea!”
28 Când au auzit aceste cuvinte, mulţimile s-au înfuriat şi au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!”
29 Cetatea s-a umplut de zarvă şi mulţimea s-a repezit într-un singur gând spre teatru – după ce i-au prins şi i-au dus cu ei pe Gaius şi pe Aristarh, care-l însoţeau pe Pavel în călătorie.
30 Pavel vroia să iasă la popor, dar ucenicii nu l-au lăsat.
31 Unii dintre conducătorii provinciei, care-i erau prieteni, i-au trimis vorbă îndemnându-l să nu se ducă la teatru.
32 Unii strigau ceva, alţii strigau altceva – pentru că adunarea era în confuzie şi majoritatea nu ştiau de ce se adunaseră.
33 L-au scos din mulţime pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în faţă şi el a făcut semn cu mâna, vrând să vorbească înaintea poporului în apărarea sa.
34 Însă, recunoscându-l că este iudeu, au strigat cu toţii timp de două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!”
35 Unul dintre cei din conducerea cetăţii a reuşit să liniştească mulţimea şi a strigat: „Efeseni! Cine nu ştie că oraşul Efes este păzitorul templului măreţei Artemis şi a imaginii ei căzute din cer?!
36 Întrucât aceste lucruri nu sunt disputate, ar trebui să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic nesăbuit –
37 pentru că i-aţi adus aici pe aceşti bărbaţi care nici n-au jefuit templul, şi nici nu ne-au insultat zeiţa!
38 Dacă Demetrius şi lucrătorii lui au o acuzaţie împotriva cuiva – tribunalele sunt deschise şi există proconsuli: acolo se pot face plângeri!
39 Însă dacă vreţi ceva în plus, va fi necesar ca problema să fie rezolvată într-o adunare legală,
40 pentru că, din cauza celor întâmplate astăzi riscăm să fim acuzaţi de răscoală – întrucât nu există nici o cauză pentru această zarvă şi noi nu putem motiva adunarea acestei mulţimi!”
41 Spunând aceasta, a dat drumul adunării.