1 După ce s-a liniştit zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici şi i-a încurajat, apoi şi-a luat rămas bun şi a plecat în Macedonia.
2 A călătorit prin regiunile acelea şi i-a încurajat pe credincioşi prin multe cuvinte, apoi s-a dus în Grecia,
3 unde a stat trei luni. Când era pe cale să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, aşa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4 Sopater, fiul lui Pirus din Berea, l-a însoţit. La fel au făcut şi Aristarh şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe şi Timotei, Tihic şi Trofim din Asia.
5 Aceştia s-au dus înainte şi ne-au aşteptat la Troa.
6 Noi însă am plecat pe mare, din Filipi, după sărbătoarea Azimilor, şi ne-am dus la ei, la Troa, unde am ajuns în cinci zile. Am rămas acolo şapte zile.
7 În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea, Pavel ne-a vorbit şi, pentru că urma să plece în ziua următoare, şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii.
8 Erau multe făclii aprinse în camera de la etaj, unde eram adunaţi.
9 Un tânăr, pe care-l chema Eutih, stătea pe pervazul ferestrei şi, în timp ce Pavel vorbea, i s-a făcut din ce în ce mai somn până când a adormit – şi a căzut de la etajul al doilea. Când l-au ridicat, era mort.
10 Pavel a coborât, s-a aruncat peste el şi l-a cuprins în braţe, spunând: „Nu vă necăjiţi, pentru că este încă viu!”
11 A urcat din nou, a frânt pâinea şi au mâncat. A mai vorbit cu ei mult timp – până în zori, apoi a plecat.
12 Tânărul a fost adus viu şi ei au fost foarte mângâiaţi.
13 Noi ne-am dus mai departe cu corabia şi am mers pe mare până la Assos, de unde urma să-l luăm şi pe Pavel în corabie (el ne spusese să facem aşa, pentru că urma să meargă până acolo pe uscat).
14 Când ne-am întâlnit la Assos, l-am luat în corabie şi ne-am continuat drumul, până la Mitilene.
15 De acolo am plecat mai departe, tot pe mare, iar a doua zi am ajuns în apropiere de Chios, o zi mai târziu am sosit la Samos, iar în ziua următoare la Milet.
16 Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes pe mare, aşa încât să nu stea deloc în Asia, pentru că se grăbea să ajungă la Ierusalim de ziua Cincizecimii, dacă era posibil.
17 Aşadar, el a trimis din Milet un mesaj la Efes, cerându-le bătrânilor bisericii să vină să-l întâlnească.
18 Când aceştia au venit la el, le-a spus următoarele: „Voi ştiţi că încă din prima zi în care am venit în Asia am fost cu voi tot timpul,
19 slujindu-I Domnului ca un sclav, cu toată umilinţa şi cu lacrimi în momentele dificile prin care am trecut din cauza comploturilor iudeilor.
20 Nu v-am ascuns nimic din ceea ce v-ar fi putut fi de folos, ci v-am învăţat în public şi prin case,
21 avertizându-i atât pe iudei cât şi pe greci să se pocăiască în faţa lui Dumnezeu şi să creadă în Domnul nostru Isus.
22 Acum, Duhul mă constrânge să mă duc la Ierusalim – fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo,
23 doar că Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă aşteaptă închisoare şi necazuri.
24 Însă îmi privesc viaţa ca nefiind de nici un preţ pentru mine – ca să-mi pot termina misiunea şi lucrarea pe care am primit-o de la Domnul, şi anume să depun mărturie cu privire la vestea bună despre harul lui Dumnezeu.
25 Ştiu că nici unul dintre voi nu mă va mai vedea – voi toţi cei printre care am umblat predicând Împărăţia –
26 de aceea depun astăzi mărturie în faţa voastră că, dacă vreunul dintre voi va fi pierdut, eu nu sunt responsabil de aceasta,
27 pentru că nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu!
28 Supravegheaţi-vă pe voi înşivă şi pe toţi cei care fac parte din turma Domnului, peste care Duhul Sfânt v-a desemnat episcopi! Fiţi păstori ai Bisericii lui Dumnezeu, pe care El Şi-a câştigat-o prin moartea ca jertfă a Însuşi Fiului Său!
29 Eu ştiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi cruzi, care nu cruţă turma –
30 şi chiar dintre voi se vor ridica unii care vor deforma adevărul ca să-i atragă pe ucenici după ei, îndepărtându-i.
31 De aceea, staţi treji, amintindu-vă că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă dau învăţătură fiecăruia, cu lacrimi!
32 Iar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului despre harul Lui – Cuvânt care are putere să vă zidească şi să vă dea ceea ce le-a promis Dumnezeu tuturor sfinţilor!
33 N-am dorit nici banii şi nici hainele nimănui –
34 voi înşivă ştiţi că am asigurat cu mâinile acestea cele necesare pentru mine şi pentru cei care sunt împreună cu mine.
35 În toate v-am arătat că trebuie să-i ajutăm pe cei slabi, trudind din greu, amintindu-vă ce a spus Domnul Isus Însuşi: „Este mai mare fericire să dai decât să primeşti!”
36 După ce a spus acestea, a îngenuncheat împreună cu ei toţi şi s-a rugat.
37 Toţi plângeau şi-l îmbrăţişau pe Pavel, sărutându-l de rămas bun.
38 Au fost foarte întristaţi de ceea ce le spusese el, şi anume că nu-l vor mai vedea. Apoi l-au însoţit până la corabie.