1 Ne-am luat rămas bun de la ei şi am plecat pe mare îndreptându-ne către Cos. Am ajuns a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara.
2 Am găsit o corabie care mergea în Fenicia şi ne-am îmbarcat şi noi şi am plecat.
3 Am ajuns lângă Cipru şi, lăsându-l în stânga, am navigat către Siria şi am acostat la Tir, pentru că acolo trebuia să fie descărcată corabia.
4 I-am găsit pe ucenici şi am rămas cu ei şapte zile. Ei i-au spus lui Pavel, prin Duhul Sfânt, să nu se ducă la Ierusalim.
5 Când timpul nostru petrecut cu ei s-a încheiat, ne-am pregătit să ne continuăm călătoria – şi toţi, împreună cu soţiile şi cu copiii, ne-au condus până afară din cetate şi am îngenuncheat pe ţărm şi ne-am rugat.
6 Ne-am luat rămas bun unii de la alţii şi noi ne-am îmbarcat, iar ei s-au întors la ale lor.
7 Din Tir, ne-am continuat călătoria navigând către Ptolemaida. I-am vizitat pe fraţi şi am rămas cu ei o zi.
8 A doua zi ne-am dus la Cezareea şi am mers acasă la Filip, care era evanghelist, unul din cei şapte care fuseseră aleşi ca diaconi în Ierusalim, şi am rămas la el.
9 El avea patru fiice necăsătorite, care profeţeau.
10 Am rămas acolo mai multe zile. În acest timp, a sosit un profet din Iudeea – îl chema Agab –
11 şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel şi şi-a legat mâinile şi picioarele, spunând: „Aşa spune Duhul Sfânt: „Aşa îl vor lega iudeii pe omul căruia îi aparţine acest brâu şi-l vor da în mâinile păgânilor!”
12 Când am auzit aceasta, atât noi cât şi oamenii de acolo l-am rugat pe Pavel să nu se ducă la Ierusalim.
13 Atunci Pavel ne-a răspuns: „Ce faceţi, plângând şi frângându-mi inima?! Nu numai că sunt gata să fiu legat, dar sunt gata chiar să şi mor în Ierusalim, pentru Numele Domnului Isus!”
14 Pentru că nu reuşiserăm să-l convingem, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!”
15 După zilele acelea ne-am pregătit şi ne-am dus la Ierusalim.
16 Au venit cu noi şi câţiva ucenici din Cezareea şi ne-au condus acasă la Mnason – el era din Cipru şi era ucenic de la început – la care urma să stăm.
17 Când am sosit la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18 A doua zi Pavel s-a dus împreună cu noi la Iacov – erau prezenţi şi toţi bătrânii.
19 După ce i-a salutat, Pavel le-a povestit, unul câte unul, lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre naţiuni prin lucrarea lui.
20 Când l-au auzit, ei L-au lăudat pe Dumnezeu şi i-au zis lui Pavel: „Vezi, frate, câte mii de credincioşi sunt iudei – şi toţi sunt devotaţi Legii!
21 Li s-a spus despre tine că-i înveţi pe toţi iudeii dintre naţiuni să abandoneze Legea lui Moise, să nu-şi circumcidă copiii şi să nu mai respecte obiceiurile.
22 Ce-ar fi deci de făcut? Toţi vor auzi că ai sosit,
23 aşadar fă ce-ţi vom spune: sunt aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ.
24 Ia-i cu tine şi treci împreună cu ei prin ritualul curăţirii şi plăteşte-le tu cheltuielile ca să poată să-şi radă capul. Atunci vor şti toţi că nu este nimic adevărat în ceea ce li s-a spus despre tine, că şi tu trăieşti în concordanţă cu Legea.
25 În privinţa acelora dintre naţiuni care au devenit credincioşi – lor le-am trimis o scrisoare cu ceea ce am hotărât noi: să se abţină de la alimente jertfite idolilor, de la sânge, de la animale sau păsări sugrumate şi de la imoralitate sexuală.”
26 Pavel i-a luat atunci pe acei bărbaţi şi a doua zi, după ce s-a curăţit, a intrat în Templu şi a anunţat câte zile mai sunt până la sfârşitul perioadei de curăţire, când urma să se aducă o jertfă pentru fiecare dintre ei.
27 Când cele şapte zile erau pe sfârşite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu, au stârnit toată mulţimea şi l-au prins, strigând:
28 „Israeliţi, ajutor! Acesta este omul care-i învaţă pe toţi, pretutindeni, împotriva poporului nostru, împotriva Legii şi împotriva acestui loc! Mai mult, el a adus şi greci în Templu şi a pângărit acest loc sfânt!”
29 (Pentru că-l văzuseră mai înainte în cetate pe Trofim din Efes împreună cu Pavel şi credeau că Pavel îl adusese în Templu.)
30 Tot oraşul s-a pus în mişcare şi tot poporul s-a repezit ca unul, l-au prins pe Pavel şi l-au târât afară din Templu – şi imediat uşile au fost încuiate.
31 În timp ce încercau să-l omoare, tribunul care era comandantul cohortei a fost informat că s-a stârnit zarvă în tot Ierusalimul.
32 El a luat imediat nişte ofiţeri şi nişte soldaţi şi a alergat la mulţime; văzându-l pe tribun şi pe soldaţi, ei au încetat să-l mai bată pe Pavel.
33 Tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri, apoi a întrebat cine era şi ce făcuse.
34 Unii din mulţime strigau un lucru, alţii altul, aşa că, din cauza zarvei, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort.
35 Când a ajuns la scări, mulţimea era atât de violentă, încât a fost necesar ca Pavel să fie dus de către soldaţi –
36 fiind urmat de mulţimea poporului, care striga: „La moarte cu el!”
37 Pe când se pregătea să intre în fort, Pavel i-a zis tribunului: „Îmi este permis să-ţi spun ceva?” Tribunul l-a întrebat: „Ştii greceşte?
38 Deci nu eşti tu egipteanul care cu câtva timp în urmă a pornit o răscoală şi a dus în deşert patru mii de asasini?”
39 Pavel i-a răspuns: „Eu sunt iudeu, cetăţean al oraşului Tars din Cilicia – oraş nu lipsit de importanţă. Lasă-mă, te rog, să vorbesc poporului!”
40 Tribunul i-a permis, iar Pavel, stând în picioare pe scări, le-a făcut oamenilor semn cu mâna. Când s-a făcut linişte de tot, el li s-a adresat în evreieşte: