1 În ziua Cincizecimii, se aflau cu toţii la un loc.
2 Deodată a venit din cer un sunet ca de vânt puternic şi a umplut toată casa în care se aflau ei.
3 Li s-au arătat nişte limbi ca de foc, care se împrăştiau şi care s-au aşezat pe fiecare dintre ei.
4 Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul îi făcea în stare să vorbească.
5 În Ierusalim se aflau locuitori din Iudeea şi oameni evlavioşi din toate naţiunile de pe pământ.
6 Când s-a auzit acel sunet, s-au adunat cu toţii şi au format o mulţime mare – şi toţi erau uluiţi, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă.
7 Plini de mirare, au exclamat: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?!
8 Cum de noi, fiecare, îi auzim în propria noastră limbă maternă?!
9 Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia,
10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei aflate în apropiere de Cirena, vizitatori din Roma,
11 iudei, prozeliţi, cretani, arabi – îi auzim vorbind în chiar limbile noastre despre lucrările măreţe pe care le-a făcut Dumnezeu!”
12 Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Oare ce semnificaţie are acest lucru?”
13 Alţii însă glumeau pe seama lor şi ziceau: „Sunt beţi!”
14 Dar Petru s-a ridicat, împreună cu cei unsprezece, şi a vorbit astfel mulţimii: „Voi, iudeilor, şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului! Ascultaţi cu atenţie ceea ce vă voi spune, pentru că vă voi explica ce înseamnă acest lucru!
15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât nouă dimineaţa!
16 Nu, ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 „în zilele de pe urmă, spune Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste toţi oamenii, fiii şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor avea vedenii, iar bătrânii voştri vor visa visuri!
18 Şi, într-adevăr, peste sclavii Mei – atât bărbaţi, cât şi femei – în zilele acelea voi turna din Duhul Meu şi vor profeţi.
19 Voi face să se întâmple semne sus în cer şi semne jos pe pământ, sânge, foc şi fum.
20 Soarele se va transforma în întuneric, iar luna în sânge, înainte ca ziua mare şi minunată a Domnului să se arate;
21 şi oricine-L va chema în ajutor pe Domnul va fi salvat!”
22 Israeliţi! Ascultaţi cu atenţie cuvintele acestea: Isus din Nazaret a fost un bărbat pe care Dumnezeu L-a acreditat înaintea voastră prin faptele puternice, prin minunile şi prin semnele pe care Dumnezeu le făcea în mijlocul vostru prin El, după cum voi înşivă ştiţi.
23 În conformitate cu planul pe care l-a hotărât Dumnezeu şi care, deci, era dinainte cunoscut de Dumnezeu, El a fost dat în mâinile voastre, iar voi L-aţi omorât cu ajutorul păgânilor care L-au răstignit!
24 Dumnezeu însă L-a înviat, îndepărtând durerile morţii, pentru că era imposibil ca ea să aibă putere asupra Lui.
25 David vorbeşte despre El astfel:Întotdeauna L-am văzut pe Domnul în faţa mea – pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi tulbura!
26 De aceea, inima mea se bucură şi limba mea strigă de fericire! De asemenea, trupul meu se va odihni, plin de speranţă –
27 pentru că nu-mi vei părăsi sufletul în locuinţa morţilor şi nici nu vei permite ca Acela care-Ţi este devotat să sufere putrezirea!
28 Mi-ai făcut cunoscute cărările care duc la viaţă – mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta!
29 Fraţilor! Cel mai bine este să vă vorbesc limpede cu privire la David, strămoşul nostru: el a murit, a fost îngropat, iar mormântul lui se află în mijlocul nostru până astăzi –
30 aşadar, el era profet şi ştia că Dumnezeu i-a jurat că va face ca unul dintre descendenţii lui să-i urmeze la tron
31 şi, deci, ştiind dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos atunci când spunea:El n-a fost părăsit în locuinţa morţilorşi trupul Său n-a suferit putrezirea.
32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martorii acestui fapt.
33 Aşadar, fiind înălţat în cea mai înaltă poziţie de autoritate – la dreapta lui Dumnezeu – şi primind de la Tatăl Duhul Sfânt promis, El a revărsat peste noi din abundenţă ceea ce vedeţi şi auziţi.
34 David n-a urcat la cer, dar el însuşi spune:Domnul I-a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea
35 până când Îţi voi pune duşmanii la picioare!”
36 Să ştie deci tot poporul Israel, în mod sigur, că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi L-aţi răstignit!”
37 Ei au fost adânc tulburaţi când au auzit aceste lucruri şi i-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”
38 Petru le-a răspuns: „Să vă pocăiţi şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, aşa încât păcatele voastre să fie iertate, şi veţi primi darul lui Dumnezeu: Duhul Sfânt!
39 (Deoarece promisiunea este pentru voi, pentru descendenţii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe – pentru toţi cei pe care Domnul, Dumnezeul nostru îi va chema!)”
40 El a folosit încă multe alte cuvinte pentru a-i îndemna: „Salvaţi-vă din această generaţie coruptă!”
41 Cei care au crezut cuvântul lui au fost botezaţi – şi cam trei mii de oameni s-au adăugat în acea zi la numărul lor.
42 Ei învăţau de la apostoli, aveau părtăşie unii cu alţii, participau la frângerea pâinii şi se rugau, făcând toate aceste lucruri cu perseverenţă.
43 Toţi erau cuprinşi de o adâncă reverenţă, pentru că prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
44 Toţi credincioşii se aflau la un loc şi foloseau împreună tot ce aveau;
45 îşi vindeau proprietăţile şi averile, iar banii obţinuţi în urma vânzării îi împărţeau între ei, după nevoile fiecăruia.
46 În fiecare zi continuau să se întâlnească împreună la Templu, frângeau pâinea împreună în casele lor, luând parte la masă cu bucurie şi umilinţă,
47 Îl lăudau pe Dumnezeu – şi toţi oamenii erau binevoitori faţă de ei. Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei care erau salvaţi.