1 Agripa i-a zis lui Pavel: „Ai permisiunea de a vorbi în apărarea ta!” Atunci Pavel a întins mâna şi şi-a început apărarea:
2 „Rege Agripa, mă consider fericit că urmează să mă apăr astăzi înaintea ta, cu privire la toate lucrurile de care mă acuză iudeii,
3 mai ales pentru că tu cunoşti atât de bine toate obiceiurile şi disputele iudeilor! De aceea, te rog să mă asculţi cu răbdare!
4 Toţi iudeii cunosc modul în care mi-am trăit viaţa încă din tinereţe, în mijlocul naţiunii mele şi în Ierusalim.
5 Ei mă cunosc de mult timp – dacă vor să recunoască – şi ştiu că am trăit în conformitate cu cea mai strictă partidă a religiei noastre – ca fariseu,
6 iar acum sunt judecat aici din cauza speranţei mele în promisiunea pe care le-a făcut-o Dumnezeu strămoşilor noştri,
7 promisiune pe care cele douăsprezece seminţii ale poporului nostru, slujindu-I lui Dumnezeu cu seriozitate zi şi noapte, au speranţa că o vor primi – deci cu privire la această speranţă sunt acuzat eu de către iudei, rege!
8 De ce consideraţi că este de necrezut faptul că Dumnezeu învie morţii?!
9 Într-adevăr, eu însumi am fost convins că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Isus din Nazaret –
10 şi aceasta am şi făcut în Ierusalim: cu autoritatea primită de la conducătorii preoţilor am făcut ca mulţi sfinţi să fie închişi, iar când erau condamnaţi la moarte votam şi eu împotriva lor;
11 de asemenea, i-am pedepsit de multe ori în toate sinagogile, încercând să-i fac să-şi renege credinţa – eram deosebit de furios pe ei, aşa încât m-am dus chiar şi în cetăţile străine ca să-i persecut!
12 Cu aceasta în gând, m-am dus la Damasc, având autoritate şi putere deplină de la conducătorii preoţilor.
13 Pe drum, pe la amiază, am văzut, rege, cum o lumină din cer, mai strălucitoare decât soarele, a strălucit în jurul meu şi în jurul celor care mergeau împreună cu mine.
14 Toţi am căzut la pământ, iar eu am auzit o voce care spunea în evreieşte: „Saul, Saul, de ce Mă persecuţi? Pe tine te răneşti prin împotrivirea ta!”
15 Eu am întrebat: „Cine eşti, Doamne?”, iar Domnul mi-a răspuns: „Eu sunt Isus, Cel pe care tu Îl persecuţi!
16 Dar ridică-te în picioare! M-am arătat ţie ca să te desemnez ca slujitorul Meu şi ca martor al faptului că M-ai văzut pe Mine şi a ceea ce-ţi voi mai arăta.
17 Te-am ales din poporul tău şi dintre naţiuni – la care te trimit
18 să le deschizi ochii ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan la Dumnezeu, astfel încât, prin credinţa în Mine, să primească iertarea pentru vina păcatelor lor şi un loc între cei care sunt sfinţiţi.”
19 De aceea, rege Agripa, n-am fost neascultător faţă de vedenia cerească,
20 ci le-am declarat că trebuie să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim, apoi tuturor celor din regiunile Iudeii, iar apoi naţiunilor – şi să dovedească, prin ceea ce fac, faptul că s-au pocăit.
21 Acesta este motivul pentru care au încercat iudeii în Templu să mă aresteze şi să mă omoare,
22 însă până în ziua de azi am fost ajutat de Dumnezeu să stau aici şi să depun mărturie atât înaintea celor mici, cât şi înaintea celor mari, fără să spun nimic în afară de ceea ce Moise şi profeţii au spus că urmează să se întâmple –
23 şi anume că Cristos trebuie să sufere şi, prin faptul că este primul care a înviat dintre cei morţi, să le proclame atât iudeilor cât şi naţiunilor lumina salvării.”
24 În timp ce Pavel se apăra, Festus a zis cu voce tare: „Ţi-ai ieşit din minţi, Pavel! Învăţătura ta cea multă te-a făcut să înnebuneşti!”
25 Însă Pavel i-a răspuns: „Nu mi-am ieşit din minţi, Excelenţa Voastră, Festus, – ci ceea ce spun ţine de adevăr şi de o judecată sănătoasă!
26 Pentru că regelui îi sunt familiare aceste lucruri, eu pot să-i vorbesc deschis, întrucât sunt convins că nu-i scapă nimic din acestea, deoarece nu s-au întâmplat într-un colţ!
27 Rege Agripa, crezi în ceea ce spun profeţii? Ştiu că crezi!”
28 Însă Agripa i-a zis lui Pavel: „Crezi că în curând mă vei convinge să devin creştin?”
29 Pavel i-a răspuns: „Rugăciunea mea către Dumnezeu este ca, mai curând sau mai târziu, nu numai tu, ci toţi cei care mă ascultă astăzi să devină aşa cum sunt eu, în afară de lanţurile acestea!”
30 Regele, guvernatorul, Berenice şi toţi cei care stăteau cu ei s-au ridicat
31 şi, în timp ce plecau, îşi spuneau unii altora: „Omul acesta n-a făcut nimic pentru care să merite moartea sau închisoarea!”
32 Agripa i-a zis lui Festus: „Omul acesta ar fi putut fi eliberat dacă n-ar fi făcut apel la Cezar!”