28
După ce am ajuns în siguranţă la mal, am aflat că insula se numea Malta.
Locuitorii insulei au fost foarte prietenoşi cu noi – au aprins un foc, pentru că începuse să plouă şi era frig, şi ne-au primit bine pe toţi.
Pavel a adunat o legătură de vreascuri şi le-a pus pe foc. Din cauza căldurii, a ieşit o viperă care i s-a prins de mână.
Când locuitorii insulei au văzut-o atârnând de mâna lui, şi-au zis unii altora: „Omul acesta care a fost salvat din mare este totuşi cu siguranţă un criminal: zeiţa Dreptăţii nu-l lasă să trăiască!”
Pavel însă a scuturat şarpele în foc, fără să fi fost vătămat.
Ei se aşteptau să se umfle sau să cadă deodată jos, mort. Dar, după ce au aşteptat mult timp, văzând că nu i se întâmplă nimic neobişnuit, s-au răzgândit şi au zis că este un zeu.
Aproape de locul acela se aflau nişte ogoare care-i aparţineau lui Publius, conducătorul insulei. El ne-a primit bine şi ne-a găzduit cu amabilitate timp de trei zile.
Tatăl lui Publius era bolnav şi zăcea cu febră şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, a intrat şi s-a rugat punându-şi mâinile peste el – şi l-a vindecat.
După ce s-a întâmplat aceasta, toţi ceilalţi bolnavi din insulă veneau la el şi erau vindecaţi.
10 Ei ne onorau în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au adus la bord lucrurile de care aveam nevoie.
11 După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care petrecuse iarna pe insulă – era o corabie care avea emblema Gemenilor.
12 Am ajuns la Siracuza, unde am rămas trei zile,
13 iar de acolo am ridicat ancora şi am sosit la Regium. În ziua următoare a început să bată un vânt dinspre sud, iar a doua zi am ajuns la Puteoli,
14 unde am găsit fraţi şi am fost invitaţi să rămânem cu ei şapte zile – şi astfel am ajuns la Roma.
15 Când fraţii de acolo au auzit despre noi au venit până la Forumul lui Apius şi la „Trei hanuri”. Văzându-i, Pavel I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a fost încurajat.
16 Când am intrat în Roma, lui Pavel i s-a permis să locuiască singur (cu soldatul care-l păzea).
17 După trei zile, i-a chemat la el pe conducătorii iudeilor, iar când aceştia s-au adunat le-a zis: „Fraţilor, deşi n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoşilor noştri, totuşi am fost arestat în Ierusalim şi predat romanilor,
18 care, după ce m-au interogat, vroiau să mă elibereze, fiindcă n-am făcut nimic pentru care să merit moartea.
19 Dar, pentru că iudeii au obiectat, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deşi nu aveam de adus nici o acuzaţie împotriva poporului meu.
20 Acesta este motivul pentru care v-am chemat să vă văd şi să vă vorbesc – pentru că eu port aceste lanţuri din cauza speranţei pe care o are Israel.”
21 Ei au zis: „Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi nici unul dintre fraţii care au venit aici n-a vorbit nimic rău despre tine.
22 Am dori să auzim de la tine care sunt lucrurile pe care le gândeşti, pentru că ne este cunoscut faptul că peste tot oamenii vorbesc împotriva acestei partide.”
23 Aşadar, ei au stabilit cu Pavel o zi şi foarte mulţi dintre ei au venit în ziua aceea la el, în locul unde era găzduit, şi, de dimineaţă până seara, el le-a explicat lucrurile, depunând mărturie cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu şi încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât şi din Profeţi.
24 Unii erau convinşi de ceea ce spunea el, în timp ce alţii refuzau să creadă –
25 aşa că au plecat, neînţelegându-se între ei. Ca urmare, pe când plecau, Pavel le-a zis: „Cât de bine le-a vorbit Duhul Sfânt, prin profetul Isaia, strămoşilor noştri,
26 când a spus:Du-te la poporul acesta şi spune: „Vor asculta, dar nu vor înţelege, vor privi, dar nu vor vedea,
27 pentru că acest popor a devenit incapabil să înţeleagă – sunt greoi la minte şi refuză să ia aminte, ca nu cumva să vadă şi să audă, să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine, iar Eu să-i vindec.”
28 Aşadar, să ştiţi cu siguranţă că mesajul despre salvarea dată de Dumnezeu a fost trimis naţiunilor – şi ele îl vor asculta!”
29 
30 Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care şi-l închiriase – şi-i primea pe toţi cei care veneau la el,
31 predica Împărăţia lui Dumnezeu şi dădea învăţătură despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică.