1 După aceea, Domnul a desemnat alţi şaptezeci şi doi de oameni şi i-a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate şi în orice loc unde urma să meargă El.
2 El le-a spus: „Secerişul este atât de mare, dar lucrătorii sunt atât de puţini! Rugaţi-L pe Stăpânul Recoltei să trimită mai mulţi lucrători pentru a o aduna!
3 Duceţi-vă! Vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor…
4 Să nu luaţi cu voi nici pungă cu bani, nici traistă de călătorie, nici încălţăminte şi să nu vă opriţi să salutaţi pe nimeni pe drum!
5 Când intraţi într-o casă, să spuneţi mai întâi: „Pacea să fie cu această casă!”
6 Dacă se află acolo vreun om al păcii, salutul vostru de pace va rămâne cu el, dar dacă nu – se va întoarce la voi.
7 Să rămâneţi în casa aceea, să mâncaţi şi să beţi ce vă vor da, pentru că lucrătorul îşi merită plata. Să nu vă tot mutaţi dintr-o casă într-alta.
8 Dacă oamenii din cetatea în care aţi intrat vă vor primi, să mâncaţi ce vă vor da,
9 să-i vindecaţi pe cei bolnavi de acolo şi să spuneţi: „Împărăţia lui Dumnezeu este aproape de voi!”
10 Dacă însă oamenii din cetatea în care aţi intrat nu vă vor primi, să vă duceţi pe străzile acelei cetăţi şi să ziceţi:
11 „Ştergem până şi praful care ni s-a adunat pe picioare în cetatea voastră, ca o mărturie împotriva voastră, dar să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape!”
12 Vă spun că în ziua aceea – a judecăţii – Sodomei îi va fi mai uşor decât acelei cetăţi!
13 Vai de tine, Horazin, şi vai de tine, Betsaida! Dacă ar fi avut loc în Tir şi Sidon minunile care au avut loc la voi, cei de acolo s-ar fi pocăit de multă vreme în sac şi cenuşă!
14 Însă la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi!
15 Iar tu, Capernaume, nu te înalţi tu până la cer? Dar vei coborî până în iad!
16 Cine vă ascultă pe voi Mă ascultă de fapt pe Mine, iar cine vă respinge pe voi Mă respinge de fapt pe Mine – şi cel care Mă respinge pe Mine Îl respinge de fapt pe Cel care M-a trimis pe Mine.”
17 Când cei şaptezeci şi doi s-au întors, erau plini de bucurie şi I-au spus lui Isus: „Doamne, chiar şi demonii ni se supun pe baza Numelui Tău!”
18 Însă El le-a zis: „L-am văzut pe Satan căzând din cer ca fulgerul.
19 V-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi v-am dat autoritate asupra întregii puteri a duşmanului – şi nimic nu vă va vătăma!
20 Dar motivul pentru care trebuie să vă bucuraţi nu este faptul că vi se supun duhurile, ci faptul că numele voastre sunt scrise în ceruri!”
21 Atunci Duhul Sfânt L-a umplut de bucurie pe Isus. Isus a zis: „Îţi mulţumesc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei care au înţelepciune şi putere de pătrundere şi le-ai dezvăluit celor neînvăţaţi! Da, Tată, pentru că aşa Ţi-a plăcut Ţie!…
22 Tatăl Meu Mi-a încredinţat Mie toate lucrurile – şi nimeni în afară de Tatăl nu ştie cine este Fiul şi, de asemenea, nimeni nu ştie cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de cel căruia vrea Fiul să i-L facă de cunoscut.”
23 Când erau doar ei singuri, Isus le-a zis ucenicilor: „Fericiţi sunt cei care văd lucrurile pe care le vedeţi voi!
24 Vă spun că mulţi profeţi şi împăraţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, dar n-au auzit!”
25 Unul dintre experţii în Lege s-a ridicat să-L pună la încercare pe Isus. El a zis: „Învăţătorule, ce trebuie să fac pentru a primi viaţa veşnică?”
26 Isus l-a întrebat: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?”
27 El I-a răspuns: „Iubeşte-L pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”
28 Isus a zis: „Ai răspuns corect. Fă aşa şi vei trăi!”
29 Însă acela vroia să se justifice, aşa că L-a întrebat din nou pe Isus: „Şi cine este aproapele meu?”
30 Isus i-a răspuns: „Un om care cobora de la Ierusalim către Ierihon a fost atacat de tâlhari. Ei l-au dezbrăcat, l-au bătut şi apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.
31 S-a întâmplat că pe acel drum cobora şi un preot care, după ce l-a văzut, l-a ocolit şi a mers mai departe.
32 De asemenea, a mai trecut pe acolo şi un levit, care, văzându-l, l-a ocolit şi a mers mai departe.
33 Însă un samaritean, care călătorea şi el pe acolo, a venit la el şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el,
34 aşa că s-a apropiat, i-a îngrijit rănile ungându-le cu ulei de măsline şi cu vin, i le-a bandajat, apoi l-a pus pe propriul lui animal de povară şi l-a dus la han, unde a continuat să-l îngrijească.
35 A doua zi, i-a dat hangiului doi dinari şi i-a zis: „Să-l îngrijeşti şi când mă voi întoarce, îţi voi plăti eu tot ce vei mai cheltui în plus pentru el.”
36 Ce părere ai, care dintre aceştia trei a fost aproapele celui atacat de tâlhari?”
37 El I-a răspuns: „Cel care a dat dovadă de îndurare faţă de el.” Isus i-a zis: „Du-te şi fă şi tu la fel!”
38 Continuându-Şi drumul, a ajuns într-un sat oarecare şi o femeie, pe care o chema Marta, L-a primit în casa ei.
39 Ea avea o soră, pe care o chema Maria. Aceasta s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta ceea ce spunea El.
40 Marta însă, copleşită de cât era de lucru, a venit şi a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să muncesc singură? Spune-i, deci, să mă ajute!”
41 Domnul însă i-a răspuns: „Marta, Marta, tu te îngrijorezi şi te necăjeşti cu privire la multe lucruri,
42 însă doar unul este necesar! Pentru că Maria a făcut o alegere bună, acesta nu i se va lua!”