1 Isus i-a chemat pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi, de asemenea, le-a dat putere şi autoritate să vindece orice neputinţă,
2 apoi i-a trimis să predice Împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.
3 El le-a zis: „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum – nici toiag, nici traistă de călătorie, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi două cămăşi!
4 În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela.
5 Dacă nu vă vor primi, să plecaţi din acel oraş şi, drept mărturie împotriva lor, să vă scuturaţi praful de pe picioare!”
6 Ei au plecat şi au călătorit prin sate, proclamând Evanghelia şi vindecând peste tot.
7 Irod, tetrarhul, a auzit despre toate câte se întâmplaseră – şi era total derutat, pentru că unii ziceau că Ioan fusese înviat din morţi,
8 alţii ziceau că a apărut Ilie, iar alţii ziceau că a revenit la viaţă unul dintre profeţii din trecut.
9 Dar Irod zicea: „Pe Ioan l-am decapitat; deci cine este acesta despre care aud asemenea lucruri?” – şi încerca să-L vadă.
10 Apostolii s-au întors şi I-au relatat tot ce au făcut. Isus i-a luat deoparte şi s-au retras doar ei singuri într-un orăşel numit Betsaida.
11 Dar mulţimile au aflat unde este şi L-au urmat. El le-a primit, le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a făcut bine pe cei care aveau nevoie să fie vindecaţi.
12 Dar ziua se apropia de sfârşit, aşa că cei doisprezece au venit la El şi I-au zis: „Dă drumul mulţimii, ca să se ducă prin sate şi prin împrejurimi să găsească găzduire şi ceva de mâncare, pentru că aici ne aflăm într-un loc pustiu!”
13 Însă El le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Ei I-au răspuns: „Nu avem cu noi mai mult de cinci pâini şi doi peşti; numai dacă nu ne ducem noi să cumpărăm de mâncare pentru toată mulţimea aceasta!”
14 (Erau cam cinci mii de bărbaţi.) Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-i în grupuri cam de câte cincizeci!”
15 Ei au făcut aşa – şi toţi s-au aşezat.
16 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor ca ei să le dea astfel de mâncare mulţimii.
17 Toţi au mâncat până s-au săturat şi au adunat şi douăsprezece coşuri cu ceea ce rămăsese.
18 Într-o altă zi, în timp ce se ruga (şi era doar cu ucenicii), i-a întrebat: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?”
19 Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, alţii zic că unul dintre profeţii din trecut a revenit la viaţă.”
20 Isus a continuat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?” Petru a răspuns: „Cristos al lui Dumnezeu!”
21 Însă El i-a avertizat şi le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru,
22 zicându-le: „Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoţilor şi de către învăţătorii Legii, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.”
23 Şi le-a spus tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, trebuie să renunţe la a mai urmări împlinirea propriilor dorinţe, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze;
24 pentru că cel care vrea să-şi salveze viaţa şi-o va cheltui în zadar, dar cel care-şi va cheltui viaţa pentru Mine, chiar până la moarte, acela şi-o va salva.
25 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă el însuşi ar fi distrus sau pierdut?
26 Pentru că de cel căruia îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, şi Fiului Omului Îi va fi ruşine atunci când va veni în gloria Sa, a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
27 Vă spun adevărul: printre cei care stau aici se află unii care nu vor muri până când nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
28 Într-o altă zi (cam la opt zile după aceea), i-a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi s-au urcat pe munte ca să se roage.
29 În timp ce se ruga, faţa Lui şi-a schimbat înfăţişarea şi hainele Lui au devenit orbitor de albe.
30 Doi bărbaţi stăteau de vorbă cu El – erau Moise şi Ilie,
31 care apăruseră în glorie, şi ei vorbeau despre moartea Sa, care urma să se întâmple în conformitate cu planul lui Dumnezeu în Ierusalim.
32 Petru şi cei care erau împreună cu ei adormiseră adânc, dar s-au trezit complet şi au văzut gloria Lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.
33 Pe când se pregăteau să plece de la El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!” – dar nu ştia ce zice.
34 În timp ce el spunea aceste lucruri, i-a acoperit un nor – şi i-a cuprins frica atunci când au intrat în nor –
35 iar din nor s-a auzit o voce: „Acesta este Fiul Meu, pe care L-am ales! Ascultaţi-L!”
36 Când vocea a încetat, Isus se afla acolo singur. Ei au păstrat tăcerea şi n-au spus nimănui nimic despre ceea ce văzuseră.
37 Într-o altă zi (în ziua următoare, când au coborât de pe munte) Isus a întâlnit o mulţime mare.
38 Un om din mulţime a strigat: „Învăţătorule, Te rog să priveşti la fiul meu! Este singurul meu fiu –
39 şi un duh pune stăpânire pe el şi strigă imediat; duhul îi pricinuieşte convulsii, spume la gură şi cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit!
40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut!”
41 Isus a răspuns: „Cât de necredincioşi sunteţi! Cât mai trebuie oare să stau cu voi şi să mai am răbdare cu voi? Adu-l aici pe fiul tău!”
42 Chiar pe când venea, demonul l-a trântit la pământ în convulsii, însă Isus a poruncit duhului necurat – a vindecat astfel copilul şi i l-a dat înapoi tatălui său.
43 Toţi au rămas uimiţi de marea putere a lui Dumnezeu.În timp ce toţi se mirau de tot ceea ce făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi:
44 „Ascultaţi cu atenţie şi ţineţi minte ceea ce urmează să vă spun! Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor.”
45 Dar ei nu ştiau ce înseamnă acest lucru, pentru că era ascuns de ei, ca să nu-L poată înţelege; şi le era teamă să-L întrebe despre aceasta.
46 Au început să se certe cu privire la care este cel mai mare dintre ei.
47 Isus însă ştia ce gândesc ei, aşa că a luat un copil, l-a aşezat în picioare lângă El
48 şi le-a zis: „Cel care, datorită Mie, primeşte acest copil – pe Mine Mă primeşte, iar cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis pe Mine. Cine este considerat cel mai mic dintre voi toţi – acela este cel mai mare.”
49 Ioan a zis: „Stăpâne, am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău – şi nu l-am mai lăsat s-o facă pentru că nu ne urma.”
50 Isus i-a răspuns: „Nu-l opriţi, pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi.”
51 Într-o altă zi, când deja se apropia timpul ca El să fie luat sus, a hotărât ferm să meargă la Ierusalim.
52 A trimis înaintea Lui nişte mesageri, care au plecat şi au intrat într-un sat al Samariei, ca să facă pregătirile necesare pentru El.
53 Dar aceştia nu L-au primit, pentru că le era clar că El hotărâse să se ducă la Ierusalim.
54 Când au văzut acest lucru, Iacov şi Ioan, ucenicii Lui, au zis: „Doamne, vrei să spunem să coboare foc din cer şi să-i distrugă?”
55 Însă Isus s-a întors şi i-a mustrat.
56 Apoi au plecat într-un alt sat.
57 În timp ce-şi continuau drumul, cineva I-a zis: „Te voi urma oriunde te vei duce!”
58 Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să Se odihnească.”
59 A zis altuia: „Urmează-Mă!” Dar acela I-a răspuns: „Doamne, dă-mi voie să am mai întâi grijă de tatăl meu până la moartea lui!”
60 Însă Isus i-a zis: „Nu la aceasta M-am referit; tu du-te şi proclamă Împărăţia lui Dumnezeu!”
61 Altul a zis: „Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la familia mea!”
62 Dar Isus i-a zis: „Cel care ezită după ce a luat o hotărâre nu este de nici un folos pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”