1 În zilele următoare a călătorit prin sate şi oraşe, predicând şi proclamând Evanghelia despre Împărăţia lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau împreună cu El
2 şi, de asemenea, şi femeile care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de neputinţe – Maria (cea numită Magdalena), din care ieşiseră şapte demoni,
3 Ioana (soţia lui Cuza, administratorul lui Irod), Suzana şi încă multe altele care Îl slujeau cu ceea ce aveau.
4 S-a adunat o mare mulţime şi oamenii continuau să vină la El de prin toate oraşele. El le vorbea, folosind parabole:
5 „Un ţăran s-a dus să-şi semene ogorul. În timp ce semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum – acolo a fost călcată în picioare sau au mâncat-o păsările.
6 O altă parte a căzut pe teren stâncos – după ce a crescut puţin, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7 O altă parte a căzut printre mărăcini – iar mărăcinii, crescând împreună cu plantele, le-au înăbuşit.
8 O altă parte din sămânţă a căzut însă pe pământ bun şi a rodit de o sută de ori mai mult.” După ce a spus aceste lucruri, a adăugat cu voce puternică: „Ar fi bine să luaţi aminte la aceste lucruri!”
9 Ucenicii Lui L-au întrebat care este semnificaţia acestei parabole.
10 El le-a zis: „Vouă Dumnezeu v-a dat capacitatea de a înţelege misterele Împărăţiei Sale, dar celorlalţi li se vorbeşte despre ea prin parabole, pentru casă nu vadă, deşi privesc, şi să nu înţeleagă, deşi ascultă.
11 Semnificaţia parabolei este următoarea: sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Pământul de lângă drum îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul, dar după aceea vine Diavolul şi-l ia din inimile lor, ca nu cumva să creadă şi să fie salvaţi.
13 Pământul stâncos îi reprezintă pe cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar Cuvântul nu prinde rădăcină, iar ei cred numai pentru o vreme şi, când vine timpul să fie puşi la încercare, renunţă.
14 Pământul dintre mărăcini îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul, dar îngrijorările, bogăţiile şi plăcerile vieţii de fiecare zi înăbuşă Cuvântul şi-l împiedică să ajungă la coacere.
15 Pământul bun îi reprezintă însă pe cei care aud Cuvântul, îl păstrează într-o inimă bună şi deschisă şi continuă cu perseverenţă până când rodesc.
16 Nimeni nu aprinde o lampă ca s-o acopere cu un vas sau ca s-o pună sub pat, ci o aşază în aşa fel încât cei care intră să vadă lumina.
17 Nu există nici un lucru ascuns care nu va fi scos la lumină şi nici un lucru acoperit care să nu fie făcut cunoscut şi adus la lumină.
18 Aşadar, fiţi atenţi la felul cum ascultaţi, pentru că celui care are i se va da, dar celui care n-are i se va lua chiar şi ceea ce crede că are!”
19 Mama şi fraţii Lui au venit la El, dar nu puteau ajunge la El din cauza mulţimii.
20 L-au anunţat: „Mama şi fraţii Tăi sunt afară şi vor să Te vadă”,
21 însă Isus a răspuns: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi ascultă de El.”
22 Într-o altă zi, S-a suit în barcă împreună cu ucenicii Lui şi le-a zis: „Să mergem pe celălalt mal al lacului!” Şi au plecat.
23 În timp ce navigau, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit o furtună şi barca se umplea repede cu apă şi ei erau în pericol.
24 S-au dus la El, L-au trezit şi I-au zis: „Stăpâne, Stăpâne, pierim!” El s-a trezit şi a poruncit vânturilor şi valurilor, iar ele au încetat şi s-a făcut linişte.
25 Apoi i-a întrebat: „Unde vă este credinţa?!” Plini de frică şi de uimire, ei şi-au zis unii altora: „Cine este acesta care porunceşte chiar şi vânturilor şi apei – şi ele Îl ascultă?!”
26 Au navigat mai departe, către regiunea gherasenilor, care se află pe partea cealaltă a lacului (faţă de Galileea).
27 Când a coborât pe mal, a întâlnit un om din cetate care era demonizat – de multă vreme umbla fără haine şi nu locuia într-o casă, ci în morminte.
28 Când L-a văzut pe Isus, a strigat, a căzut la pământ înaintea Lui şi a zis cu o voce puternică: „Ce vrei de la mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă pedepsi!”
29 (Pentru că Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om; întrucât acesta punea de multe ori stăpânire pe el; demonizatul fusese păzit şi legat cu lanţuri de mâini şi de picioare, dar rupea lanţurile şi demonul îl ducea în deşert.)
30 Isus l-a întrebat: „Cum te cheamă?” El I-a răspuns: „Legiune” – pentru că în el intraseră mai mulţi demoni;
31 şi-L rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc.
32 Acolo, pe munte, se afla la păscut o turmă mare de porci. L-au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le-a dat.
33 Demonii au ieşit din om şi au intrat în porci – şi turma s-a repezit pe povârniş în jos şi s-a înecat în lac.
34 Când păzitorii porcilor au văzut ce s-a întâmplat, au fugit şi au anunţat vestea în cetate şi pe câmp.
35 Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus. L-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii aşezat la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi cu mintea întreagă – şi s-au umplut de frică.
36 Cei care văzuseră le-au spus cum fusese vindecat cel demonizat.
37 Atunci toată mulţimea gherasenilor şi a celor care locuiau prin împrejurimi I-au cerut lui Isus să plece de la ei, pentru că pe toţi îi cuprinsese frica. El s-a urcat în barcă şi s-a întors.
38 Omul din care scosese demonii îi ceruse stăruitor să-l lase să vină cu El, dar Isus nu l-a lăsat, ci l-a trimis înapoi, spunându-i:
39 „Întoarce-te acasă şi spune tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine!” Omul a plecat şi a spus prin toată cetatea ce-a făcut Isus pentru el.
40 Când Isus s-a întors pe celălalt mal al lacului, toată mulţimea I-a urat bun venit, pentru că toţi Îl aşteptau.
41 Un om pe care îl chema Iair – şi care era conducătorul sinagogii – a venit, a căzut la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină la el acasă,
42 pentru că singura lui fetiţă, în vârstă de doisprezece ani, era pe moarte.În timp ce Se îndrepta spre casa conducătorului sinagogii, mulţimea se înghesuia în jurul Lui din toate părţile.
43 O femeie care suferea de doisprezece ani de o scurgere de sânge (şi care cheltuise pe la doctori tot ce avea, dar fără ca vreunul s-o fi putut vindeca)
44 s-a apropiat prin spate şi a atins marginea hainei lui Isus – şi, deodată, scurgerea ei de sânge s-a oprit.
45 Isus a zis: „Cine M-a atins?” Pentru că toţi negau, Petru I-a zis: „Stăpâne, mulţimea se înghesuie în jurul Tău şi se îmbulzeşte din toate părţile!”
46 Isus, însă, a răspuns: „Cineva M-a atins, pentru că ştiu că din Mine a ieşit o putere!”
47 Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând, a căzut înaintea Lui şi I-a spus, înaintea întregii mulţimi, de ce L-a atins şi cum a fost vindecată imediat.
48 El i-a zis: „Femeie, credinţa ta te-a vindecat! Du-te liniştită!”
49 În timp ce El încă vorbea, a venit cineva de acasă de la conducătorul sinagogii şi i-a spus acestuia: „Fetiţa ta a murit; nu-L mai deranja pe Învăţător!”
50 Însă Isus a auzit – şi i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede doar – şi ea va fi vindecată!”
51 A intrat în casă fără să mai lase pe nimeni dintre cei care erau cu El să intre, în afară de Petru, Ioan, Iacov, de tatăl şi de mama copilului.
52 Toţi plângeau şi o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu plângeţi, pentru că ea n-a murit, ci doarme!”
53 Ei râdeau de El, pentru că ştiau că murise.
54 Isus însă a luat-o de mână şi a zis cu voce tare: „Fetiţo, scoală-te!”
55 Duhul ei s-a întors şi deodată ea s-a ridicat. El le-a poruncit să-i dea ceva de mâncare.
56 Părinţii fetiţei au fost uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.