1 După ce a terminat de spus poporului toate aceste lucruri, s-a dus în Capernaum.
2 Sclavul unui centurion, sclav pe care centurionul îl aprecia, era bolnav, pe moarte.
3 Auzind despre Isus, centurionul i-a trimis la El pe bătrânii iudeilor, ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul.
4 Ei au venit la Isus şi L-au rugat insistent, cum au ştiut ei mai bine, spunând: „Merită să faci aceasta pentru el,
5 pentru că iubeşte poporul nostru şi el ne-a construit sinagoga!”
6 Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă când centurionul i-a trimis pe prietenii lui la Isus ca să-I spună: „Stăpâne, nu Te mai deranja, pentru că eu nu merit să vii la mine acasă –
7 de aceea nu m-am considerat vrednic nici măcar să vin la Tine eu personal – dar este suficient să spui un cuvânt şi sclavul meu se va face bine!
8 Ştiu lucrul acesta pentru că şi eu sunt un om sub autoritate şi, la rândul meu, am autoritate asupra soldaţilor din subordinea mea, iar când spun unuia: „Du-te!”, el se duce, iar când spun altuia: „Vino!”, el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: „Fă cutare lucru!”, el îl face.”
9 Isus s-a mirat când a auzit aceste lucruri şi s-a întors către mulţimea care-L urma şi a zis: „Vă spun că în Israel n-am găsit pe nimeni care să aibă o asemenea credinţă!”
10 Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoşit.
11 După aceea, într-o altă zi, s-a dus într-un oraş, şi anume la Nain, iar ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni au mers cu El.
12 Când s-au apropiat de poarta cetăţii, tocmai ieşea afară din cetate un cortegiu funerar – şi mortul fusese singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulţime mare de oameni din oraş însoţeau cortegiul.
13 Domnul a văzut-o pe văduvă şi I s-a făcut milă de ea. I-a zis: „Nu plânge!”
14 S-a dus şi a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ţie îţi spun: Ridică-te!”
15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească – iar Isus i l-a dat mamei sale.
16 Pe toţi i-a cuprins frica şi Îl lăudau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet S-a ridicat între noi!” şi „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!”
17 I s-a dus vestea în toată Iudeea şi în toate împrejurimile.
18 Ucenicii lui Ioan i-au spus şi lui despre toate acestea, iar el i-a chemat pe doi dintre ei
19 şi i-a trimis la Domnul cu întrebarea: „Tu eşti Cel care urma să vină, sau trebuie să aşteptăm pe altul?”
20 Ei au venit deci la Isus şi I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine cu întrebarea: „Tu eşti Cel care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?”
21 Chiar atunci, Isus i-a vindecat pe mulţi de neputinţe, de boli, de duhuri rele şi, de asemenea, multor orbi le-a dăruit vederea.
22 Isus le-a răspuns: „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi, săracilor li se proclamă Evanghelia.
23 Fericit este cel care nu are îndoieli cu privire la Mine!”
24 După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în deşert? O trestie care se îndoaie în bătaia vântului?
25 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat cu haine frumoase? Dar pe oamenii care se îmbracă în haine frumoase şi trăiesc în lux îi găsiţi în palate!
26 Deci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet!
27 El este cel despre care s-a scris:Îl trimit înaintea Ta pe mesagerul Meu – şi el Îţi va pregăti calea!
28 Vă spun că Ioan este cel mai mare dintre toţi oamenii care au trăit vreodată. Însă cel mai mic din Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
29 Tot poporul a auzit aceasta – şi chiar şi colectorii de impozite au ascultat de poruncile drepte ale lui Dumnezeu şi au fost botezaţi de Ioan.
30 Însă fariseii şi experţii în Lege au respins planul lui Dumnezeu pentru ei înşişi, nefiind botezaţi de el.
31 Aşadar, cu cine i-aş putea compara pe oamenii din această generaţie? Cu cine seamănă ei?
32 Cu copiii care stau în piaţă şi-şi spun unii altora: „V-am cântat cântece de nuntă, dar n-aţi dansat, iar când v-am cântat cântece de jale n-aţi plâns!”
33 La fel şi voi: despre Ioan Botezătorul, un om care nici nu mânca pâine, nici nu bea vin, spuneţi că a fost demonizat.
34 Dar când vedeţi că Fiul Omului mănâncă şi bea, spuneţi: „Omul acesta este un mâncăcios, Îi place să bea vin şi este prieten cu colectorii de impozite şi cu păcătoşii!”
35 Însă înţelepciunea este arătată ca fiind dreaptă prin toţi copiii ei.”
36 Unul dintre farisei L-a invitat să ia masa la el, iar Isus a intrat în casa lui şi S-a aşezat la masă.
37 O femeie din oraş (femeie care trăise o viaţă păcătoasă), ştiind că Isus lua masa la acel fariseu, a adus un vas de alabastru plin cu un parfum foarte scump
38 şi, stând în spate, la picioarele lui Isus, a început să plângă şi să-I ude picioarele cu lacrimile ei, apoi I le-a şters cu părul ei – şi-I săruta picioarele şi I le ungea cu parfum.
39 Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă şi-a zis: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care-L atinge – şi anume că este o păcătoasă!”
40 Isus a răspuns astfel gândurilor lui: „Simon, vreau să-ţi spun ceva!” „Spune, Învăţătorule!”, a zis el.
41 Isus a continuat: „Doi oameni datorau bani unui cămătar. Unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt îi datora cincizeci.
42 Nu aveau cu ce să-şi plătească datoria, iar cămătarul le-a anulat-o amândurora. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?”
43 Simon I-a răspuns: „Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult!” Isus i-a zis: „Ai judecat corect.”
44 S-a întors apoi către femeie şi i-a zis lui Simon: „Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta – şi tu nu Mi-ai dat apă să-Mi spăl picioarele, dar ea Mi le-a udat cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei.
45 Tu nu M-ai sărutat în semn de salut, dar ea, de când a venit, nu încetează să-Mi sărute picioarele.
46 Tu nu Mi-ai uns capul cu ulei, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum.
47 De aceea îţi spun că ea iubeşte atât de mult pentru că păcatele ei cele multe sunt iertate – dar cel căruia i se iartă puţin iubeşte puţin.”
48 Şi a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate!”
49 Cei care stăteau la masă împreună cu El au început să-şi zică în ei înşişi: „Cine este acesta care iartă şi păcatele?!”
50 Dar El i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a salvat. Du-te liniştită!”