1 Mulţimea s-a adunat din nou, cu miile. Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriţi-vă de drojdia fariseilor – adică de ipocrizia lor!
2 Nu există nici un secret care nu va fi dezvăluit şi nici un lucru ascuns care nu va fi făcut cunoscut!
3 Deci, orice spuneţi la întuneric se va auzi la lumină şi orice şoptiţi la ureche, ascunşi într-o cameră, se va striga în public.
4 Vă spun vouă, prietenii Mei: nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar care după aceea nu mai pot face nimic!
5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: temeţi-vă mai degrabă de Cel care, după ce omoară, are şi autoritatea de a arunca în iad! Da, vă spun, de Acela să vă temeţi!
6 Vrăbiile sunt ieftine: se vând câte cinci pe doi bani, nu-i aşa? Şi totuşi Dumnezeu nu uită să aibă grijă de nici una dintre ele!
7 În ceea ce vă priveşte pe voi, chiar şi firele de păr de pe cap vă sunt numărate! Nu vă temeţi – voi sunteţi mai de valoare decât vrăbiile!
8 Vă spun că pe cel care Mă va mărturisi în faţa oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul Omului înaintea lui Dumnezeu,
9 dar cel care nu Mă va mărturisi în faţa oamenilor va fi respins în prezenţa îngerilor lui Dumnezeu.
10 Cel care vorbeşte împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va rosti blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.
11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea guvernatorilor sau înaintea autorităţilor, ca să fiţi judecaţi, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum vă veţi apăra sau ce veţi spune,
12 pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar atunci ce trebuie să spuneţi.”
13 Un om din mulţime I-a zis: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă cu mine moştenirea lăsată de tatăl nostru!”
14 Dar Isus i-a răspuns: „Omule, cine M-a desemnat pe Mine să vă judec sau să fac împărţirea vreunei moşteniri între voi?!”
15 Apoi le-a zis: „Aveţi grijă şi feriţi-vă de orice fel de lăcomie, pentru că viaţa unui om nu stă în mulţimea lucrurilor pe care le are!”
16 Le-a spus apoi o parabolă: „Un om bogat avea pământ, iar pământul lui a rodit din belşug.
17 El şi-a zis: „Ce-o să fac, pentru că nu mai am unde să-mi depozitez recolta?!”
18 Apoi a zis: „Aşa voi face: îmi voi dărâma hambarele şi voi construi altele, mai mari – şi acolo îmi voi depozita grâul şi celelalte bunuri.
19 Apoi îmi voi zice: ai toate lucrurile necesare pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te!”
20 Dar Dumnezeu i-a zis: „Nesăbuitule! În noaptea aceasta îţi voi cere viaţa – şi ale cui vor fi toate cele pe care le-ai pregătit?!”
21 Aşa este cel care adună comori pentru sine însuşi, dar care nu este bogat înaintea Dumnezeu!”
22 Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „Acesta este motivul pentru care vă spun să nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră (ce veţi mânca) sau cu privire la trupul vostru (cu ce vă veţi îmbrăca),
23 pentru că viaţa este mai importantă decât mâncarea, iar trupul este mai important decât îmbrăcămintea.
24 Gândiţi-vă la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu au cămări sau hambare – şi Dumnezeu îi hrăneşte; cu cât mai de valoare sunteţi voi decât păsările!
25 Şi pe care dintre voi îl ajută îngrijorarea să adauge la viaţa lui măcar o clipă?!
26 Aşadar, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi pentru celelalte?!
27 Gândiţi-vă la felul cum cresc florile de pe câmp: ele nici nu trudesc din greu, nici nu torc – şi vreau să vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, n-a fost îmbrăcat atât de frumos ca vreuna dintre ele!
28 Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp – care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor şi nu va mai fi – oare nu o va face cu mult mai mult pentru voi, o, oameni cu puţină credinţă?!
29 Nu trebuie să fiţi îngrijoraţi cu privire la ce o să mâncaţi şi o să beţi –
30 pentru că după toate acestea păgânii aleargă! Însă Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele!
31 În schimb, voi să urmăriţi Împărăţia Lui – şi aceste lucruri vă vor fi date de către El.
32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dăruiască Împărăţia!
33 Vindeţi-vă bunurile, iar banii daţi-i celor săraci; faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, de o comoară în ceruri, unde aceasta nu piere, unde nu se apropie nici un hoţ şi unde n-o distruge nici o molie.
34 Pentru că acolo unde vă este comoara, acolo vă este şi inima!
35 Fiţi pregătiţi pentru orice ar veni – hainele să vă fie bine prinse la brâu şi lămpile aprinse!
36 Fiţi ca acei oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la o nuntă, pentru ca atunci când va veni şi va bate la uşă, ei să fie gata să-i deschidă imediat.
37 Fericiţi sunt sclavii aceia pe care stăpânul, atunci când vine, îi găseşte treji! Vă spun că, într-adevăr, acesta îşi va prinde hainele la brâu, îi va pune să şadă şi le va sluji!
38 Şi fericiţi sunt cei pe care-i va găsi astfel chiar dacă el vine la miezul nopţii sau şi mai târziu!
39 Voi ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti la ce oră vine hoţul, nu l-ar lăsa să-i spargă casa.
40 Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni pe neaşteptate!”
41 Dar Petru L-a întrebat: „Doamne, parabola aceasta ai spus-o pentru noi sau pentru toţi?”
42 Domnul a zis: „Cine este, atunci, acel administrator care, pus responsabil de către stăpânul său peste ceilalţi slujitori, ca să le dea la vremea potrivită porţia de mâncare care li se cuvine, va fi credincios şi prevăzător?
43 Fericit este sclavul acela pe care stăpânul lui, atunci când va veni, îl va găsi făcând aşa!
44 Vă spun că, într-adevăr, îi va da autoritate peste tot ce are!
45 Dar dacă sclavul acela îşi zice: „Stăpânul meu întârzie să vină!” şi începe să-i bată pe slujitori şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete,
46 stăpânul acelui sclav va veni pe neaşteptate, îl va pedepsi aspru şi-l va face să împărtăşească soarta celor lipsiţi de credincioşie.
47 Sclavul care ştie ce vrea stăpânul lui de la el, dar nu se pregăteşte, sau nu face aşa cum vrea stăpânul lui, va fi pedepsit cu multe lovituri de bici,
48 iar cel care nu ştie, însă face ceva pentru care merită să fie biciuit, va fi pedepsit cu mai puţine lovituri de bici. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult.
49 Eu am venit să aduc foc pe pământ – şi cât aş vrea să fi fost deja aprins!
50 Trebuie să fiu botezat cu un botez – şi cât de constrâns mă simt până când aceasta se va realiza!
51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci am venit să aduc dezbinare,
52 pentru că de acum înainte, acolo unde sunt cinci membri în familie, se vor dezbina: trei vor fi împotriva a doi şi doi împotriva a trei,
53 tatăl va fi împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii ei şi nora împotriva soacrei.”
54 Apoi le-a vorbit şi mulţimilor: „Când vedeţi că la apus se ridică un nor, ziceţi imediat: „Vine furtună!” – şi aşa se întâmplă.
55 Când suflă vântul din sud, ziceţi: „Va fi arşiţă!” – şi aşa se întâmplă.
56 Ipocriţilor, ştiţi să judecaţi ce înseamnă înfăţişarea cerului şi a pământului, dar nu ştiţi să judecaţi ce înseamnă timpul de acum?!
57 De ce nu vreţi să judecaţi voi înşivă ce este corect?
58 Dacă cineva îţi intentează un proces şi te duce înaintea judecătorului, fă tot ce poţi, pe drum, să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâinile ofiţerului, iar ofiţerul să te arunce în închisoare!
59 Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei plăti şi ultimul ban pe care-l datorezi!”