1 În vremea aceea, Cezar Augustus a dat un decret oficial prin care poruncea ca toţi locuitorii imperiului să se înregistreze pentru plata censului.
2 Această înregistrare s-a făcut pentru prima oară în perioada când în Siria era guvernator Quirinius.
3 Toţi se duceau să se înregistreze – fiecare în cetatea de unde provenea.
4 Iosif – pentru că făcea parte din linia genealogică a lui David – a plecat din orăşelul Nazaret din Galileea către Iudeea, în oraşul lui David, la Betleem,
5 ca să se înregistreze împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6 În timp ce se aflau acolo, a venit vremea ca ea să nască.
7 A născut un băiat – Fiul ei cel întâi-născut – L-a înfăşat şi L-a culcat într-o iesle, pentru că la han nu găsiseră loc.
8 În regiunea aceea erau nişte păstori care rămăseseră afară ca să-şi păzească turma în timpul nopţii.
9 Deodată, un înger al Domnului a apărut înaintea lor şi gloria Lui a strălucit în jurul lor, iar ei s-au speriat foarte tare.
10 Îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, pentru că vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul:
11 astăzi, în oraşul lui David, vi s-a născut un Salvator, şi anume Cristos, Domnul!
12 Iată semnul după care Îl veţi recunoaşte: veţi găsi un Copil nou-născut, înfăşat şi culcat într-o iesle.”
13 Şi imediat o mulţime de îngeri din ceruri s-au unit cu el, lăudându-L pe Dumnezeu:
14 „Glorie lui Dumnezeu, în ceruri, şi pace pe pământ, între oamenii plăcuţi Lui!”
15 După ce îngerii au plecat de la ei înapoi în ceruri, păstorii şi-au zis unii altora: „Să mergem la Betleem, să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!”
16 S-au dus repede şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi Copilul, culcat în iesle.
17 Când i-au văzut, le-au făcut de cunoscut ceea ce li se spusese despre acest Copil.
18 Toţi cei care-i auzeau pe păstori se mirau de spusele lor.
19 Maria, însă, ţinea minte toate aceste lucruri şi se gândea adânc la ele.
20 Păstorii s-au întors glorificându-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru tot ceea ce au auzit şi au văzut, care au fost exact aşa cum li se spusese.
21 La opt zile după naştere, au circumcis Copilul şi I-au pus numele ISUS, nume pe care I-l dăduse îngerul încă înainte ca El să fi fost conceput în pântece.
22 După ce au trecut zilele de curăţire poruncite prin Legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului,
23 aşa cum este scris în Legea Domnului: orice întâi-născut (băiat) va fi dedicat Domnului
24 şi ca să aducă jertfă, aşa cum spune Legea Domnului: o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25 În Ierusalim era un om pe care-l chema Simeon. Acest om era drept, ducea o viaţă evlavioasă şi aştepta ca Israel să primească salvarea promisă de Dumnezeu, iar Duhul Sfânt era peste el.
26 Duhul Sfânt îi făcuse de cunoscut că nu va muri înainte de a-L vedea pe Cristos cel promis de Domnul.
27 Călăuzit de Duhul, el s-a dus în Templu tocmai când părinţii L-au adus acolo pe Isus (ca să împlinească tradiţia Legii cu privire la El).
28 Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29 „Acum, Stăpâne, eliberează-l pe sclavul Tău în pace, aşa cum ai spus,
30 pentru că am văzut salvarea trimisă de Tine,
31 salvare pe care ai pregătit-o în prezenţa tuturor popoarelor –
32 lumină care să servească celorlalte naţiuni drept revelaţie, iar poporului Tău, Israel, drept glorie!”
33 Tatăl şi mama lui Isus se mirau de cuvintele lui Simeon.
34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama Lui: „El este desemnat pentru căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire din partea oamenilor.
35 (Chiar tu însăţi vei trece printr-o durere sufletească atât de mare de parcă sufletul tău ar fi străpuns de o sabie.) Astfel, Domnul va face să iasă la iveală gândurile multora.”
36 Era acolo şi prorociţa Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era acum în vârstă (după ce s-a căsătorit, ea a trăit împreună cu soţul ei şapte ani, apoi a rămas văduvă),
37 avea optzeci şi patru de ani. Nu pleca niciodată de la Templu – postea şi se ruga, slujind lui Dumnezeu zi şi noapte.
38 Deci se afla şi ea atunci acolo şi a început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor celor care aşteptau ca Dumnezeu să elibereze Ierusalimul.
39 După ce au împlinit toate lucrurile cerute de Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în orăşelul lor, Nazaret.
40 Copilul creştea, se întărea şi se umplea de înţelepciune – iar Dumnezeu Îl însoţea cu harul Lui.
41 În fiecare an, părinţii Lui mergeau la Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui.
42 La vârsta de doisprezece ani i-a însoţit şi El la sărbătoare, conform obiceiului.
43 După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, copilul Isus a rămas la Ierusalim, însă fără ca părinţii Lui să ştie.
44 Ei au crezut că se află undeva în grupul celor care călătoreau împreună cu ei şi au călătorit aproximativ o zi – şi abia apoi au început să-L caute printre rude şi cunoştinţe.
45 Nu L-au găsit, aşa că s-au întors să-L caute la Ierusalim.
46 După trei zile, L-au găsit în Templu, aşezat în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
47 Toţi cei care-L auzeau rămâneau uluiţi de profunzimea de care dădea dovadă şi de răspunsurile Lui.
48 Părinţii Lui au fost copleşiţi de uimire când L-au văzut, iar mama Lui i-a zis: „Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Tatăl Tău şi cu mine am fost foarte îngrijoraţi şi Te-am căutat!”
49 El le-a răspuns: „De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”
50 Ei n-au înţeles ce le-a zis El.
51 Apoi s-a întors împreună cu ei la Nazaret şi le-a fost ascultător. Mama Lui ţinea minte toate aceste lucruri.
52 Isus creştea atât fizic, cât şi în înţelepciune, şi Îi era tot mai plăcut lui Dumnezeu, şi oamenilor.