18
1 Atunci Bildad din Şuah a început să vorbească şi a zis:
2 „Cât ai de gând tu oare s’o ţii aşa întruna?
Opreşte-te!, mai dă-ne şi nouă rând la vorbă!
3 O faci, că te-ascultarăm tăcând ca nişte vite?
4 Îţi trebuia urgia!
Ce? dacă’nchizi tu ochii, se pustieşte lumea?
sau munţii o să piară surpaţi din temelii?
5 O, da!, lumina celui nelegiuit se stinge
şi flacăra din vatră nu-i va mai străluci.
6 În felul său de viaţă lumina-i întuneric
şi candela de veghe deasupra lui se stinge.
7 Averea lui vânată-i de oameni mărunţei
şi sfatul său se surpă.
8 Piciorul său se prinde în laţ de picioruş
şi’n plasă împletită din sfori subţiri se’ncurcă.
9 Asupra lui se’ndreaptă o armie de laţuri
şi preaputerea celor setoşi de răzbunare.
10 La pândă-i stă o funie ascunsă în pământ
şi-o cursă pe cărări.
11 El piere strâns în cercuri de spaime şi dureri
şi mulţi de primprejuru-i cumplit îl strâmtorează.
12 Căderea lui, răsunet.
13 Picioarele lui fi-vor mâncate de ciupercă,
pe-ai lui în floarea vârstei o să-i mănânce moartea.
14 În felul său de viaţă nu-i chip de vindecare,
mânat să-şi ia asupră-şi regească’nvinuire.
15 În noaptea lui sunt alţii ce stau în casa lui,
ce-avea mai scump e abur prin fumul de pucioasă.
16 Sub el i se usucă adâncul rădăcinii,
deasupra holda coaptă se scutură’n ţărână.
17 De pe pământ îi piere chiar umbra amintirii,
iar numele-i se stinge în veşnica uitare.
18 Şi iată-l din lumină împins în întuneric
şi scos afar’ din lume.
19 Necunoscut el fi-va întru poporul său,
nemântuită casa’ntru cele de sub cer,
şi alţii locui-vor în tot ce-a fost al său.
20 La capul său suspină urmaşii cei din urmă,
iar cei dintâi se miră.
21 Acestea sunt sălaşuri în care-au stat nedrepţii,
acesta-i locul celor ce nu-L cunosc pe Domnul”.