1 „Tu înalţă o lamentaţiune pentru conducătorii lui Israel!
2 Spune: «Ce era mama ta?
O leoaică între lei, culcată între leii tineri,
care-şi creşte micuţii?»
3 L-a crescut pe unul dintre micuţi,
care a devenit un leu tânăr.
A învăţat să-şi prindă prada,
a devorat oameni.
4 Au auzit de el neamurile
şi a fost prins în groapa lor;
a fost dus cu belciuge în nas în ţara Egiptului.
5 Ea a văzut că aşteptarea şi speranţa ei au pierit,
a luat pe un altul dintre micuţi şi l-a făcut leu tânăr.
6 El a umblat printre lei, a devenit leu tânăr,
a învăţat să-şi prindă prada şi a devorat oameni.
7 Le-a cunoscut pe văduvele sale,
a pustiit cetăţile sale şi a devastat ţara
şi ea s-a umplut de sunetul răgetului său.
8 S-au aşezat împotriva lui neamuri din provinciile din jur,
au întins plasa lor peste el
şi a fost prins în groapa lor.
9 L-au pus într-o cuşcă, cu verigi în nas,
l-au adus la regele din Babilon;
l-au adus într-o fortăreaţă
ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.
10 Mama ta era ca o viţă, asemenea ţie, plantată lângă apă.
Era roditoare şi plină de ramuri
datorită apelor multe.
11 Avea [ramuri] ca nişte toiege puternice,
ca şi cele pentru sceptrele celor care domnesc;
înălţimea ei se ridica deasupra ramurilor
şi mărimea ei se vedea prin frunzişul des.
12 A fost smulsă cu furie şi aruncată la pământ;
vântul de la răsărit i-a uscat rodul: a căzut şi s-a uscat.
Toiagul cel puternic a fost devorat de foc.
13 Acum este plantată în pustiu,
într-un pământ uscat şi secetos.
14 Dar un foc a ieşit din toiag
şi a devorat ramurile şi roadele ei.
Nu mai este în ea toiag puternic, sceptru pentru domnie.
Aceasta este o lamentaţiune şi a rămas o lamentaţiune”.