1 După aceste lucruri, regele Artaxerxes l-a înălţat pe Aman, fiul lui Amedata din Agag, şi l-a promovat. I-a pus tronul mai sus decât al tuturor căpeteniilor care erau cu el.
2 Toţi slujitorii regelui care erau la poarta regelui se plecau şi se închinau înaintea lui Aman, căci aşa poruncise regele în privinţa lui. Însă Mardoheu nu se pleca şi nici nu se închina.
3 Slujitorii regelui care erau la poarta regelui i-au zis lui Mardoheu: „Pentru ce încalci porunca regelui?”.
4 Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, iar el nu îi asculta, i-au adus la cunoştinţă lui Aman ca să vadă dacă vor rămâne cuvintele lui Mardoheu, pentru că el le făcuse cunoscut că este iudeu.
5 Aman a văzut că Mardoheu nu se pleca şi nu se închina înaintea lui şi Aman s-a umplut de mânie.
6 Însă i s-a părut puţin să-şi întindă mâna numai asupra lui Mardoheu, căci i se adusese la cunoştinţă despre poporul lui Mardoheu. Aman căuta să-i nimicească pe toţi iudeii, poporul lui Mardoheu, care erau în tot imperiul lui Artaxerxes.

7 În luna întâi, adică luna Nisan, în anul al doisprezecelea al regelui Artaxerxes, au aruncat Pur, adică sorţii, înaintea lui Aman, pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adar.
8 Atunci, Aman i-a zis regelui Artaxerxes: „Există un popor împrăştiat şi risipit în toate provinciile imperiului tău; legile lor se deosebesc de cele ale tuturor popoarelor, şi legile regelui nu le împlinesc: nu este în folosul regelui să-i lase în pace.
9 Dacă i se pare [un lucru] bun regelui, să scrie ca să fie nimiciţi! Iar eu voi cântări zece mii de talanţi de argint în mâna celor care fac lucrarea ca să-i aducă în vistieriile regelui”.

10 Regele şi-a scos inelul din deget şi i l-a dat lui Aman, fiul lui Amedata din Agag, duşmanul iudeilor.
11 Regele i-a zis lui Aman: „Argintul să fie dat ţie şi poporului ca să facă ce este bun în ochii tăi!”.

12 I-au chemat pe secretarii regelui în luna întâi, în ziua a treisprezecea, şi au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Aman satrapilor regelui, guvernatorilor care erau în fiecare provincie, căpeteniilor fiecărui popor: fiecărei provincii conform cu scrierea ei şi fiecărui popor conform cu limba lui. A fost scris în numele regelui Artaxerxes şi sigilat cu inelul regelui.
13 Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, şi să le prădeze bunurile.

14 O copie a scrisorii a fost dată ca lege fiecărei provincii, ca să fie făcută cunoscută tuturor popoarelor şi să fie pregătite pentru ziua aceea.
15 Alergătorii au ieşit în grabă, după cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreaţa Susa: regele şi Aman stăteau şi beau, dar cetatea Susa era agitată.