1 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
2 „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor; ea să fie pentru voi întâia între lunile anului.
3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel: În ziua a zecea a lunii acesteia, fiecare să ia un animal din turmă pentru fiecare familie, un animal din turmă pentru fiecare casă.
4 Iar dacă o familie este prea mică pentru un miel, să-l ia împreună cu vecinul cel mai de aproape de casă, după numărul sufletelor; fiecare să socotiţi câţi sunt de trebuinţă ca să mănânce un miel!
5 Animalul din turmă să vă fie fără meteahnă, de parte bărbătească, de un an; să-l luaţi fie dintre miei, fie dintre capre!
6 Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi toată adunarea comunităţii lui Israel să-l înjunghie spre seară!
7 Să ia din sânge şi să ungă amândoi uşorii uşii şi pragul de sus al caselor în care îl vor mânca!
8 Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc, cu azime şi cu ierburi amare!
9 Să nu mâncaţi din el nimic crud sau fiert în apă, ci fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele lui.
10 Să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţa; dacă va rămâne ceva din el până dimineaţa, să-l ardeţi în foc!
11 Să-l mâncaţi aşa: să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână; să-l mâncaţi în grabă: este Paştele Domnului.
12 Eu voi trece prin ţara Egiptului în noaptea aceea şi voi lovi pe tot întâiul născut din ţara Egiptului, de la om până la animale; voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului; eu sunt Domnul!
13 Sângele vă va fi semn pe casele în care veţi fi voi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi. Nu va fi între voi nicio rană nimicitoare atunci când voi lovi ţara Egiptului.
14 Această zi să vă fie memorial şi să o celebraţi ca o sărbătoare în cinstea Domnului din generaţie în generaţie: ca hotărâre veşnică să o celebraţi!

15 Şapte zile să mâncaţi azime. Încă din prima zi să îndepărtaţi aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, sufletul acela va fi nimicit din Israel.
16 În ziua întâi să aveţi o adunare sfântă; şi în ziua a şaptea să aveţi, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu se facă nicio muncă în zilele acelea; în afară de ce mănâncă fiecare persoană, numai aceea să se facă.
17 Să ţineţi Sărbătoarea Azimelor, fiindcă chiar în această zi am scos taberele voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceasta din generaţie în generaţie ca pe hotărâre veşnică.
18 În luna întâi, din ziua a paisprezecea a lunii, seara, să mâncaţi azime până în ziua a douăzeci şi una a lunii, seara.
19 Şapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca ceva dospit, sufletul acela va fi nimicit din comunitatea lui Israel, fie străin, fie născut în ţară.
20 Să nu mâncaţi nimic dospit; ci, în toate aşezările voastre, să mâncaţi azime”.

21 Moise i-a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Mergeţi şi luaţi miei pentru familiile voastre şi înjunghiaţi mielul de Paşte.
22 Să luaţi un mănunchi de isop, înmuiaţi-l în sângele din vas şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi uşori ai uşii cu sângele din vas. Nimeni dintre voi să nu iasă din uşa casei sale până dimineaţa.
23 Domnul va trece ca să lovească Egiptul şi va vedea sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori ai uşii. Domnul va trece pe lângă intrare şi nu-l va lăsa pe Nimicitor să intre în casele voastre ca să lovească.
24 Să ţineţi lucrul acesta ca pe o hotărâre pentru tine şi pentru fiii tăi, pentru totdeauna!
25 Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, după cum a spus, să ţineţi această slujire.
26 Şi când vă vor întreba fiii voştri: «Ce înseamnă ritul acesta?»,
27 să le răspundeţi: «Este jertfa de Paşte pentru Domnul care a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când a lovit Egiptul şi a cruţat casele noastre»”. Şi poporul s-a plecat şi s-a prosternat.
28 Fiii lui Israel au plecat şi au făcut cum le poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

29 La miezul nopţii, Domnul i-a lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon care şedea pe tronul său, până la întâiul născut al celui închis în temniţă şi până la toţi întâii născuţi ai animalelor.
30 Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui şi toţi egiptenii şi a fost strigăt mare în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort.
31 I-a chemat [Faraon] pe Moise şi pe Aaron, noaptea, şi le-a zis: „Ridicaţi-vă şi ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi fiii lui Israel. Mergeţi să-i slujiţi Domnului, după cum aţi zis.
32 Luaţi şi turmele voastre şi cirezile voastre, după cum aţi zis, şi duceţi-vă. Şi binecuvântaţi-mă şi pe mine”.
33 Egiptenii zoreau poporul să iasă în grabă din ţară, căci ziceau: „Altfel, vom muri cu toţii”.
34 Poporul a luat aluatul înainte de a se dospi, [purtând] pe umeri coveţile învelite în hainele lor.

35 Fiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise şi le-au cerut egiptenilor obiecte de argint, obiecte de aur şi haine.
36 Domnul a dat poporului trecere înaintea egiptenilor şi aceştia le-au dat cele cerute. Astfel i-au jefuit pe egipteni.

37 Au plecat fiii lui Israel din Ramses spre Sucot, cam şase sute de mii de bărbaţi care mergeau pe jos, afară de copii.
38 O mare mulţime [de oameni] a plecat cu ei; turme şi cirezi şi vite foarte multe.
39 Au copt din aluatul pe care îl scoseseră din Egipt turte azime, căci nu dospise, fiindcă fuseseră alungaţi din Egipt şi nu au putut să aştepte, nici să-şi pregătească hrană.
40 Iar şederea fiilor lui Israel, cât au locuit în Egipt, a fost de patru sute treizeci de ani.
41 Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.
42 Noaptea aceea a fost o noapte de veghe pentru Domnul, când i-a scos din ţara Egiptului; aceasta este noaptea de veghe în cinstea Domnului pentru toţi fiii lui Israel din generaţie în generaţie.

43 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Aceasta este rânduiala Paştelui: niciun străin să nu mănânce din el.
44 Orice sclav cumpărat cu bani îl vei tăia împrejur şi apoi va putea să mănânce din el.
45 Veneticul şi lucrătorul plătit să nu mănânce din el.
46 Să se mănânce într-o singură casă; carnea să n-o scoateţi afară din casă şi să nu zdrobiţi niciun os din el.
47 Toată adunarea lui Israel să facă astfel.
48 Dacă va locui la tine un străin care vrea să ţină Paştele în cinstea Domnului, oricine de parte bărbătească să fie tăiat împrejur; numai atunci se va putea apropia să-l ţină; şi va fi ca unul născut în ţară; dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din el.
49 Va fi o singură lege pentru cel născut în ţară ca şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru”.
50 Toţi fiii lui Israel au făcut cum le poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
51 Chiar în ziua aceea Domnul i-a scos din ţara Egiptului pe fiii lui Israel, după grupurile lor.