1 Când s-a făcut seară, slujitorii lui s-au grăbit să plece. Bagoas a închis cortul pe dinafară şi i-a îndepărtat pe cei care erau prezenţi din faţa stăpânului său, iar ei au plecat la paturile lor pentru că erau frânţi de oboseala ospăţului îndelungat.
2 Numai Iudita a rămas în cort, iar Holofern era căzut în patul lui, fiind vin vărsat de jur împrejurul lui.
3 Iudita i-a spus slujitoarei sale să stea în afara camerei ei de culcare şi să aştepte ieşirea ei ca în fiecare zi. Îi spusese de fapt că va ieşi pentru rugăciunea ei. Şi lui Bagoas îi spusese aceleaşi cuvinte.

4 Toţi au plecat din faţă şi nimeni nu a mai rămas în camera de dormit, de la cel mai mic până la cel mai mare. Iudita stătea lângă patul lui şi a spus în inima ei:
„Doamne, Dumnezeul a toată puterea,
priveşte în ceasul acesta la lucrarea mâinii mele
spre înălţarea Ierusalimului!
5 Acum este momentul să ai grijă de moştenirea ta
şi să împlineşti planul meu
pentru ruinarea duşmanilor
care s-au ridicat împotriva noastră!”.

6 Apoi, apropiindu-se de stâlpul patului care era la capul lui Holofern, a luat de la el sabia lui,
7 s-a apropiat de pat, a apucat părul capului lui şi a zis: „Întăreşte-mă, Doamne Dumnezeul lui Israel, în ziua aceasta!”.
8 Apoi, i-a lovit gâtul de două ori cu [toată] puterea ei şi i-a desprins capul.
9 A rostogolit trupul lui din pat, a luat plasa [împotriva insectelor] de pe stâlp, a ieşit imediat şi i-a dat slujitoarei sale de încredere capul lui Holofern.
10 Au pus [capul] în desaga ei pentru hrană, au ieşit amândouă, cum era obiceiul lor, pentru rugăciune, au străbătut tabăra, au ocolit acea vale, au urcat muntele Betuliei şi au ajuns aproape de porţile ei.

11 Iudita a spus de departe celor care păzeau porţile: „Deschideţi, deschideţi poarta! Cu noi este Dumnezeu. Dumnezeul nostru să mai facă putere în Israel şi tărie împotriva duşmanilor noştri, aşa cum a făcut astăzi!”.
12 Când i-au auzit bărbaţii cetăţii ei vocea, s-au grăbit să coboare la poarta cetăţii lor şi i-au chemat pe bătrânii cetăţii.
13 Toţi, de la mic la mare, au venit în fugă, căci pentru ei era ciudat ca ea să vină. I-au deschis poarta, le-au primit aprinzând foc ca să lumineze şi s-au adunat în jurul lor.
14 Apoi ea le-a zis: „Lăudaţi-l cu glas puternic pe Dumnezeu! Lăudaţi-l, lăudaţi-l pe Dumnezeul care nu şi-a îndepărtat îndurarea de la casa lui Israel, ci i-a distrus pe duşmanii noştri prin mâna mea în noaptea aceasta!”.
15 Scoţând din desagă capul, l-a arătat şi le-a spus: „Iată capul lui Holofern, comandantul suprem al armatei asirienilor! Iată şi plasa [împotriva insectelor] sub care zăcea în beţia lui! Domnul l-a lovit prin mâna unei femei.
16 Viu este Domnul, care m-a ocrotit pe calea mea pe care am mers, pentru că faţa mea l-a amăgit spre pieirea lui. El nu a făcut niciun păcat cu mine spre dezonoare şi ruşine!”
17 Tot poporul era uluit şi, plecându-se, s-au închinat înaintea lui Dumnezeu şi au zis: „Binecuvântat eşti tu, Dumnezeul nostru, care i-ai dispreţuit în ziua de astăzi pe duşmanii poporului tău!”.
18 Iar Ozia i-a zis:
„Binecuvântată eşti tu, fiică, de Dumnezeul cel preaînalt
mai mult decât toate femeile de pe pământ
şi binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru,
care a creat cerurile şi pământul,
care te-a călăuzit să retezi capul
comandantului duşmanilor noştri!
19 Nu se va îndepărta speranţa ta
din inima oamenilor
care îşi vor aminti de puterea lui Dumnezeu
până în veci.
20 Dumnezeu să-ţi dăruiască cele care sunt spre înălţare veşnică
şi să te viziteze cu binefacerile sale,
pentru că nu ţi-ai cruţat viaţa
în timpul umilirii poporului nostru,
ci te-ai împotrivit căderii noastre
umblând pe [calea] cea dreaptă a Dumnezeului nostru!”.
Şi tot poporul a zis: „Aşa să fie! Aşa să fie”.