1 Al lui David.
Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa?
2 Când năvălesc cei răi asupra mea,
ca să-mi sfâşie trupul, aceştia, persecutorii şi duşmanii mei, se clatină şi cad.
3 Chiar dacă ar năvăli o armată asupra mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar dezlănţui un război împotriva mea, şi atunci mi-aş păstra încrederea.
4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului
în toate zilele vieţii mele, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să vizitez sanctuarul său.
5 El mă va ascunde în adăpostul lui în ziua nenorocirii,
mă va adăposti în ascunzătoarea cortului său, mă va ridica pe o stâncă.
6 Şi acum, să se înalţe capul meu
deasupra duşmanilor ce mă înconjoară,
iar eu voi jertfi în cortul lui jertfe de laudă;
voi cânta şi-l voi preamări pe Domnul.
7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem:
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
8 Din partea ta îmi spune inima:
„Căutaţi faţa mea”.
Eu caut, Doamne, faţa ta.
9 Nu-ţi ascunde faţa de la mine,
nu îndepărta cu mânie pe slujitorul tău; tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge
şi nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele.
10 Chiar tatăl meu şi mama mea m-au părăsit,
dar Domnul m-a primit la sine.
11 Arată-mi, Doamne, calea ta,
călăuzeşte-mă pe calea cea dreaptă din cauza duşmanilor mei.
12 Nu mă lăsa pradă duşmanilor mei,
căci s-au ridicat împotriva mea martori mincinoşi, care nu respiră decât violenţa!
13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul.