10
Şi am văzut un alt înger puternic, coborând din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului său era curcubeul, faţa lui era ca soarele, iar picioarele lui ca nişte stâlpi de foc.
El avea în mână o carte mică, deschisă. Şi-a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ
şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage leul. Când a strigat el, au răsunat cu vuiet cele şapte tunete,
iar când au răsunat cele şapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit un glas din cer spunând: „Sigilează ceea ce au vorbit cele şapte tunete şi nu le scrie!”
Atunci, îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer
şi a jurat pe cel care este viu
în vecii vecilor,
pe cel care a creat cerul şi cele ce sunt pe el,
pământul şi cele ce sunt pe el,
marea şi cele ce sunt în ea:
„Nu va mai fi timp!”
Însă în zilele când va vorbi cel de-al şaptelea înger, când va fi gata să sune din trâmbiţă, se va împlini misterul lui Dumnezeu, aşa cum a revelat el slujitorilor săi, profeţii.
Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou, spunând: „Du-te şi ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ”.
M-am dus la înger, spunându-i să-mi dea cartea cea mică, dar el mi-a zis: „Ia-o şi mănânc-o! Va fi amară pentru stomacul tău, dar în gură va fi dulce ca mierea”.
10 Atunci am luat cartea cea mică din mâna îngerului şi am mâncat-o. Ea era în gura mea dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o mi s-a umplut stomacul de amărăciune.
11 Apoi mi-a zis: „Trebuie să profetizezi din nou cu privire la popoare, naţiuni, limbi şi multe imperii”.