1 Şi în ziua Cincizecimii erau toţi împreună, într-un gând, în acelaşi loc;
2 Şi deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde stăteau ei;
3 Şi li s-au arătat nişte limbi ca de foc împărţindu-se printre ei; şi s-a aşezat câte una pe fiecare dintre ei.
4 Şi toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească;
5 Şi în Ierusalim se aflau evrei, oameni evlavioşi, din toate naţiunile care sunt sub cer.
6 Şi când s-a auzit sunetul acesta, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7 Şi toţi erau uimiţi şi se minunau, zicând unii către alţii: Iată, toţi aceştia care vorbesc, nu sunt galileeni?
8 Şi cum de îi auzim vorbind fiecăruia dintre noi în limba noastră în care ne-am născut?
9 Părţi şi mezi şi elamiţi, şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi Capadocia, în Pont şi Asia,
10 în Frigia şi Pamfilia, în Egipt şi părţile Libiei, dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, atât iudei cât şi prozeliţi,
11 cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!
12 Toţi erau uimiţi şi nu ştiau ce să creadă, zicând unul către altul: Ce înseamnă aceasta?
13 Dar alţii, bătându-şi joc, ziceau: Sunt plini de must!
14 Dar Petru a stat în picioare cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi aceasta şi ascultaţi cuvintele mele.
15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi,
16 ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură: fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor avea viziuni şi bătrânii voştri vor visa visuri!
18 Şi chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu: şi vor profeţi.
19 Voi face să se arate minuni sus în cer şi semne jos pe pământ: sânge şi foc şi nori de fum;
20 Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi strălucită.
21 Şi va fi aşa: oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit;
22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrări pline de putere, minuni şi semne, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi,
23 pe Acesta, dat în mâinile voastre după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi crucificat şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege;
24 pe El Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea;
25 Căci David zice despre El: Eu vedeam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu fiu clătinat;
26 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în speranţă,
27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Hades, nici nu vei lăsa ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii şi mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta.
29 Cât despre patriarhul David, să-mi fie permis, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este între noi până în ziua de azi.
30 Deci fiindcă David era un profet şi ştia că Dumnezeu i-a promis cu jurământ că din rodul coapselor lui, în ce priveşte carnea, va ridica pe Cristos, ca să stea pe tronul lui,
31 văzând aceasta mai dinainte, a vorbit despre învierea lui Cristos când a zis că sufletul Lui nu va fi lăsat în Hades, nici trupul Lui nu va vedea putrezirea.
32 Dumnezeu a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai acestui lucru.
33 Deci, fiind înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, după ce a primit de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat aceasta, ce voi vedeţi şi auziţi acum;
34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi zice: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
35 până voi pune pe duşmanii Tăi ca aşternut al picioarelor Tale.
36 Să ştie sigur, deci, toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut şi Domn şi Cristos pe acest Isus, pe care voi L-aţi crucificat.
37 Când au auzit aceste cuvinte, ei au fost străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: Ce să facem, fraţilor?
38 Atunci Petru le-a zis: Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor; apoi veţi primi darul Duhului Sfânt.
39 Căci promisiunea este pentru voi şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.
40 Şi cu multe alte cuvinte el mărturisea şi îi îndemna, zicând: Fiţi mântuiţi din mijlocul acestei generaţii stricate.
41 Cei ce au primit cuvântul lui cu bucurie, au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor au fost adăugate cam trei mii de suflete.
42 Şi ei perseverau în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43 Şi fiecare era plin de frică şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
44 Şi toţi cei ce credeau erau împreună şi aveau toate în comun;
45 Îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau între ei, după cum avea nevoie fiecare;
46 Şi ei perseverau în fiecare zi într-un gând în templu, şi frângând pâinea acasă, îşi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă,
47 lăudând pe Dumnezeu şi fiind plăcuţi înaintea întregului popor. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la adunarea lor pe cei ce erau mântuiţi;