1 Petru şi Ioan se suiau împreună la templu, la ceasul rugăciunii, ceasul al nouălea.
2 Şi un om olog din pântecele mamei sale era adus şi pus în fiecare zi la poarta templului numită Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei care intrau în templu;
3 Acesta, văzând pe Petru şi pe Ioan pe cale să intre în templu, a cerut milostenie.
4 Şi Petru, ca şi Ioan, uitându-se ţintă la el, a zis: Uită-te la noi!
5 Şi el se uita la ei cu luare aminte, aşteptând să primească ceva de la ei.
6 Dar Petru a zis: Argint şi aur n-am, dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!
7 Şi, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat; şi îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele.
8 Şi dintr-o săritură a fost în picioare, şi a început să umble; şi a intrat cu ei în templu, umblând, şi sărind, şi lăudând pe Dumnezeu;
9 Şi tot poporul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu;
10 şi îl cunoşteau că era cel ce stătea ca să cerşească la poarta Frumoasă a templului; şi s-au umplut de mirare şi de admiraţie pentru ceea ce i se întâmplase.
11 Pentru că cel vindecat se ţinea de Petru şi de Ioan, tot poporul, foarte uimit, a alergat la ei, în pridvorul zis al lui Solomon.
12 Şi când Petru a văzut aceasta, a început să vorbească poporului: Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi ţintă la noi, ca şi cum prin puterea sau evlavia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a glorificat pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat şi v-aţi lepădat de El în faţa lui Pilat, deşi el hotărâse să-L elibereze.
14 Dar voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept i aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş,
15 şi voi L-aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi; noi suntem martori ai acestui lucru.
16 Şi prin credinţa în Numele Lui, pe omul acesta, pe care-l priviţi şi-l cunoaşteţi, l-a întărit Numele Lui; şi credinţa care este în El i-a dat o vindecare deplină, înaintea voastră a tuturor.
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai-marii voştri;
18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor profeţilor Lui, că Cristosul Său va suferi.
19 Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la faţa Domnului vremuri de înviorare,
20 şi să trimită pe Isus Cristos, Cel ce v-a fost mai înainte predicat,
21 pe care cerul trebuie să-L primească până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi profeţi din vechime.
22 Căci Moise a zis, într-adevăr, părinţilor noştri: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.
23 Şi orice suflet care nu va asculta de Profetul, acela va fi nimicit din popor.
24 De asemenea, toţi profeţii, de la Samuel şi ceilalţi, care au urmat după el şi au vorbit, au şi vestit zilele acestea.
25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, zicând lui Avraam: Şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului;
26 Dumnezeu, după ce L-a înviat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile voastre;