1 Dar un om numit Anania, cu Safira, soţia lui, a vândut o bucată de pământ
2 şi a oprit o parte din preţ, ştiind şi soţia, şi, aducând partea cealaltă, a pus-o la picioarele apostolilor;
3 Dar Petru a zis: Anania, de ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi o parte din preţul pământului?
4 Dacă nu îl vindeai, nu rămânea el al tău? Şi, după ce l-ai vândut, nu puteai să faci ce vrei cu preţul lui? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu!
5 Şi Anania, auzind cuvintele acestea, a căzut la pământ şi şi-a dat sufletul. Şi o mare frică a venit peste toţi cei care au auzit aceste lucruri;
6 Şi tinerii s-au sculat, l-au înfăşurat, l-au scos afară şi l-au îngropat;
7 Şi după ce au trecut cam trei ore, a intrat şi soţia sa, neştiind ce s-a întâmplat.
8 Şi Petru i-a zis: Spune-mi dacă aţi vândut pământul cu atât? Şi ea a zis: Da, cu atât.
9 Şi Petru i-a zis: De ce v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce şi pe tine.
10 Şi îndată ea a căzut la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; şi au scos-o afară şi au îngropat-o lângă soţul ei.
11 Şi o mare frică a venit peste toată adunarea şi peste toţi cei ce au auzit aceste lucruri.
12 Şi prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor. Şi toţi erau într-un gând în pridvorul lui Solomon.
13 Şi nici unul dintre ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture; dar poporul îi lăuda.
14 Şi numărul credincioşilor în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;
15 încât scoteau bolnavii pe străzi şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va veni Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.
16 Şi în Ierusalim se mai aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejur, aducând pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau vindecaţi.
17 Dar marele preot şi toţi cei care erau împreună cu el, adică partida Saducheilor, s-au sculat plini de invidie,
18 şi au pus mâinile pe apostoli şi i-au pus în închisoarea comună;
19 Dar, noaptea, un înger al Domnului a deschis uşile închisorii, i-a scos afară şi a zis:
20 Mergeţi, staţi în templu şi vestiţi poporului toate cuvintele Vieţii acesteia.
21 Când au auzit ei aceasta, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi au început să înveţe pe popor. Când a venit marele preot şi cei ce erau cu el, au adunat sinedriul şi toţi bătrânii copiilor lui Israel şi au trimis la închisoare să aducă pe apostoli.
22 Dar când au venit ofiţerii, şi nu i-au găsit în închisoare, s-au întors şi au dat de ştire,
23 zicând: Am găsit închisoarea încuiată în toată siguranţa şi pe păzitori stând afară înaintea uşilor; dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.
24 Când au auzit aceste cuvinte, marele preot, căpitanul templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi cu privire la ei şi se întrebau la ce-ar putea duce aceasta;
25 Dar a venit cineva şi le-a zis: Iată, bărbaţii, pe care i-aţi pus în închisoare, stau în templu şi învaţă poporul.
26 Atunci căpitanul a plecat cu ofiţerii şi i-au adus, dar nu cu forţa, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de popor.
27 Şi după ce i-au adus, i-au pus înaintea sinedriului. Şi marele preot i-a întrebat,
28 zicând: Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi poporul în Numele acesta? Şi iată, voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acestui Om;
29 Dar Petru şi apostolii au răspuns şi au zis: Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni!
30 Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn.
31 Pe El, Dumnezeu L-a înălţat la dreapta Sa şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate.
32 Şi noi suntem martorii Lui despre aceste lucruri, precum şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.
33 Când au auzit ei acestea, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i Omoare;
34 Dar un Fariseu din sinedriu, numit Gamaliel, un învăţător al Legii, onorat de tot poporul, s-a ridicat în picioare şi a poruncit să-i scoată afară pe apostoli pentru puţin timp,
35 şi le-a zis: Bărbaţi israeliţi, luaţi bine seama la voi înşivă, ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora.
36 Căci nu de mult s-a ridicat Teuda, care zicea că este cineva şi la care s-au alăturat aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât şi toţi cei ce l-au ascultat s-au împrăştiat şi au fost nimiciţi.
37 După el s-a ridicat Iuda galileeanul, în zilele recensământului, şi a atras mult popor de partea lui; şi acela a pierit şi toţi cei care l-au ascultat s-au împrăştiat.
38 Şi acum eu vă spun: Depărtaţi-vă de aceşti oameni şi lăsaţi-i în pace, căci dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici,
39 dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici; nu cumva să fiţi găsiţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.
40 Şi ei au ascultat de el şi, după ce au chemat pe apostoli, i-au bătut şi le-au poruncit să nu vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul;
41 Şi ei au plecat deci dinaintea sinedriului, bucurându-se că au fost socotiţi vrednici să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.
42 Şi în fiecare zi, în templu şi în case, nu încetau să înveţe şi să predice pe Isus ca şi Cristos.