1 Marele preot a zis: Oare aşa stau lucrurile?
2 Şi Ştefan a spus: Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul gloriei S-a arătat părintelui nostru Avraam când era în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran,
3 şi i-a zis: Ieşi din ţara ta şi din neamul tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta;
4 El a ieşit atunci din ţara caldeilor şi a locuit în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a mutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.
5 Şi Dumnezeu nu i-a dat moştenire în ea, nici cât să-şi pună piciorul, ci i-a promis că i-o va da în stăpânire lui şi seminţiei lui după el, deşi Avraam n-avea nici un copil.
6 Şi aşa a vorbit Dumnezeu: Sămânţa lui va locui într-o ţară străină, va fi înrobită şi va fi asuprită patru sute de ani.
7 Şi pe naţiunea căreia îi vor fi sclavi, o voi judeca Eu, a zis Dumnezeu. Şi după aceea vor ieşi şi-Mi vor sluji în locul acesta.
8 Şi El i-a dat legământul circumciziei; şi astfel lui Avraam i s-a născut Isaac şi l-a circumcis în ziua a opta; şi lui Isaac i s-a născut Iacov, şi lui Iacov cei doisprezece patriarhi;
9 Şi patriarhii au invidiat pe Iosif şi l-au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el
10 şi l-a scos din toate necazurile lui şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului; şi el l-a pus guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui;
11 Dar a venit o foamete peste toată ţara Egiptului şi Canaanului, şi necaz mare; şi părinţii noştri nu găseau hrană.
12 Dar când Iacov a auzit că în Egipt era grâu, a trimis acolo pe părinţii noştri întâia oară;
13 şi a doua oară, Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi, şi familia lui Iosif a ajuns cunoscută de Faraon;
14 Apoi Iosif a trimis să cheme la el pe tatăl său Iacov şi pe toate rudeniile lui, şaptezeci şi cinci de suflete.
15 Aşa Iacov s-a coborât în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.
16 Şi de acolo au fost duşi înapoi la Sihem şi puşi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu preţ de argint de la fiii lui Emor, tatăl lui Sihem;
17 Dar pe când se apropia timpul promisiunii pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam, poporul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,
18 până când s-a ridicat un alt rege, care nu cunoştea pe Iosif.
19 Regele acesta a uneltit cu vicleşug împotriva poporului nostru şi a asuprit pe părinţii noştri, până acolo încât să-şi arunce pruncii, ca să nu trăiască.
20 Pe vremea aceea s-a născut Moise, şi el a fost plăcut lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.
21 Şi când a fost aruncat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe fiul ei;
22 Şi Moise a fost educat în toată înţelepciunea egiptenilor, şi era puternic în cuvinte şi fapte.
23 Dar pe când împlinea patruzeci de ani, i-a venit în inimă să viziteze pe fraţii săi, pe copiii lui Israel;
24 Şi când a văzut că unul dintre ei suferă pe nedrept, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit şi a omorât pe egiptean.
25 Căci credea că fraţii lui vor înţelege că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da eliberarea; dar n-au înţeles.
26 Şi a doua zi, pe când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor şi i-a îndemnat la pace, zicând: Bărbaţilor, voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?
27 Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l-a îmbrâncit, zicând: Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?
28 Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?
29 La vorba aceasta, Moise a fugit şi a locuit ca străin în ţara Madian, unde i s-au născut doi fii;
30 Şi după ce au trecut patruzeci de ani, un înger al Domnului i s-a arătat în deşertul Muntelui Sinai, într-o flacără de foc a unui rug;
31 Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta şi, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,
32 zicând: Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov. Dar Moise a tremurat şi n-a îndrăznit să se uite.
33 Atunci Domnul i-a zis: Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt.
34 Am văzut suferinţa poporului Meu care este în Egipt, le-am auzit suspinele şi M-am coborât să-i eliberez. Şi acum vino, te voi trimite în Egipt;
35 Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, zicând: Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător? pe acesta Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor şi eliberator, cu mâna îngerului care i se arătase în rug.
36 El i-a scos din Egipt, făcând minuni şi semne în ţara Egiptului şi la Marea Roşie şi în deşert patruzeci de ani;
37 Acesta este Moise care a zis copiilor lui Israel: Domnul, Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet ca mine; de El să ascultaţi.
38 El este acela care a fost în adunarea din pustie, împreună cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai, şi care a fost cu părinţii noştri, şi care a primit cuvintele vii, ca să ni le dea nouă;
39 Pe care părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt,
40 zicând lui Aaron: Fă-ne nişte dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acestui Moise care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat;
41 Şi în zilele acelea ei au făcut un viţel şi au adus jertfă idolului şi s-au bucurat de lucrările mâinilor lor.
42 Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea profeţilor: Mi-aţi adus voi vite înjunghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?
43 Aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile acelea pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea, vă voi deporta dincolo de Babilon.
44 Părinţii noştri aveau cu ei în pustie cortul mărturiei, aşa cum îl rânduise Cel care a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse.
45 Şi părinţii noştri, la rândul lor, l-au adus cu Iosua în ţara stăpânită de Neamurile, pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David,
46 care a căpătat trecere înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.
47 Dar Solomon I-a zidit o casă.
48 Însă Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini omeneşti, cum zice profetul:
49 Cerul este tronul Meu şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care este locul Meu de odihnă?
50 N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?
51 Oameni cu gâtul înţepenit şi necircumcişi la inimă şi la urechi! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Voi faceţi aşa cum au făcut părinţii voştri;
52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Şi ei au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Drept, pe care voi L-aţi vândut şi L-aţi omorât,
53 voi, care aţi primit Legea poruncită prin îngeri şi n-aţi păzit-o!
54 Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia în inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.
55 Dar Ştefan, fiind plin de Duhul Sfânt, şi-a aţintit ochii spre cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu,
56 şi a zis: Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu.
57 Atunci ei au început să strige cu glas tare, şi-au acoperit urechile şi au năvălit toţi într-un gând asupra lui,
58 şi l-au târât afară din cetate şi l-au ucis cu pietre. Şi martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul;
59 Şi ei aruncau cu pietre în Ştefan care se ruga şi zicea: Doamne Isuse, primeşte duhul meu!
60 Şi îngenunchind a strigat cu glas tare: Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta! Şi spunând aceasta, a adormit.