1 Şi Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea s-a pornit o mare persecuţie împotriva bisericii care era în Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, erau împrăştiaţi prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei.
2 Nişte bărbaţi evlavioşi au îngropat pe Ştefan şi au plâns mult pentru el.
3 Dar Saul pustia biserica, intrând prin case şi luând cu sila bărbaţi şi femei, îi preda la închisoare;
4 Cei împrăştiaţi deci mergeau din loc în loc, predicând Cuvântul.
5 Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a predicat pe Cristos;
6 Şi mulţimile luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.
7 Căci din. mulţi, care erau stăpâniţi de duhuri necurate, ele ieşeau afară, scoţând mari ţipete; şi mulţi paralitici şi şchiopi erau vindecaţi;
8 Şi a fost bucurie mare în cetatea aceea.
9 Dar în cetate era un om numit Simon, care practicase vrăjitoria şi uimea poporul din Samaria, zicând că este un om însemnat;
10 şi pe care toţi, de la mic la mare, îl ascultau cu atenţie, zicând: Omul acesta este puterea mare a lui Dumnezeu.
11 Şi ei îl ascultau cu luare aminte, pentru că de multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
12 Dar când au crezut pe Filip, care predica Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi Numelui lui Isus Cristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei;
13 Chiar şi Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip; şi era uimit văzând semnele şi minunile care erau făcute.
14 Când au auzit apostolii care erau în Ierusalim că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan;
15 care, după ce s-au coborât, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt.
16 Căci nu se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
17 Atunci Petru şi Ioan şi-au pus mâinile peste ei, şi ei au primit Duhul Sfânt.
18 Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani,
19 zicând: Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.
20 Dar Petru i-a zis: Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea cumpăra cu bani!
21 Tu n-ai nici parte, nici sorţ în treaba aceasta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22 Pocăieşte-te deci de această răutate şi roagă-te lui Dumnezeu să ţi se ierte, dacă e cu putinţă, gândul inimii tale,
23 căci văd că eşti încă plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii;
24 Şi Simon a răspuns şi a zis: Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu vină peste mine nimic din ce aţi zis;
25 După ce au mărturisit şi au predicat Cuvântul Domnului, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, predicând Evanghelia prin multe sate ale samaritenilor.
26 Dar un înger al Domnului a vorbit lui Filip, zicând: Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza; acesta este pustiu.
27 El s-a sculat şi a plecat. Şi iată, un etiopian, un famen cu mare putere la regina Candace a etiopienilor, care răspundea de toate bogăţiile ei şi care a venit la Ierusalim să se închine,
28 se întorcea de acolo şi, stând în carul lui, citea pe profetul Isaia.
29 Atunci Duhul a zis lui Filip: Apropie-te şi alătură-te carului acestuia!
30 Şi Filip a alergat şi l-a auzit citind pe profetul Isaia şi a zis: înţelegi tu ce citeşti?
31 Şi el a zis: Cum aş putea dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce în car şi să stea cu el.
32 Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: El a fost dus ca o oaie la tăiere şi ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu şi-a deschis gura;
33 în umilinţa Lui, dreptatea I-a fost luată. Şi cine va spune despre răutatea generaţiei Lui? Căci viaţa îi este luată de pe pământ.
34 Şi famenul a răspuns lui Filip şi a zis: Te rog, despre cine vorbeşte profetul astfel? Despre el sau despre altcineva?
35 Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i L-a predicat pe Isus.
36 Şi pe când îşi urmau ei drumul, au ajuns la o apă, şi famenul a zis: Iată, apă; ce mă împiedică să fiu botezat?
37 Şi Filip a zis: Dacă crezi din toată inima ta, se poate. Şi el a răspuns şi a zis: Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.
38 Şi el a poruncit să stea carul şi s-au coborât amândoi în apă, Filip şi famenul, şi el l-a botezat.
39 Dar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. Şi el şi-a continuat drumul plin de bucurie.
40 Filip însă se afla la Azot şi predica Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea, până a venit la Cezareea.