1 Dar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, s-a dus la marele preot
2 şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc pentru ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3 Şi pe când călătorea, se apropia de Damasc, şi deodată a strălucit o lumină din cer împrejurul lui.
4 Şi a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: Saule, Saule, pentru ce Mă persecuţi?
5 Şi el a zis: Cine eşti Tu, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care-L persecuţi; ţi-ar fi greu să loveşti înapoi cu piciorul într-o ţepuşă.
6 Tremurând şi plin de teamă, el a zis: Doamne, ce vrei să fac? Şi Domnul i-a zis: Scoală-te şi intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.
7 Şi bărbaţii care călătoreau cu el au rămas încremeniţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
8 Şi Saul s-a sculat de la pământ, dar deşi ochii îi erau deschişi, nu vedea pe nimeni. Şi ducându-l de mână, l-au adus în Damasc.
9 Şi trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut.
10 În Damasc era un ucenic numit Anania. Şi Domnul i-a zis într-o viziune: Anania! Şi el a zis: Iată-mă, Doamne;
11 Şi Domnul i-a zis: Scoală-te şi du-te pe strada care se numeşte Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe un om numit Saul, din Tars; căci iată, el se roagă,
12 şi a văzut în viziune pe un bărbat, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi recapete vederea.
13 Dar Anania a răspuns: Doamne, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut bărbatul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;
14 şi aici are autoritate din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău;
15 Dar Domnul i-a zis: Du-te, căci el Îmi este vasul ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor şi a regilor şi a copiilor lui Israel;
16 căci Eu îi voi arăta câte trebuie să sufere pentru Numele Meu.
17 Şi Anania a plecat şi a intrat în casă; şi punându-şi mâinile peste el, a zis: Frate Saul, Domnul Isus, care ţi s-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să fii umplut de Duhul Sfânt.
18 Şi îndată a căzut de pe ochii lui ceva ca nişte solzi, şi el şi-a recăpătat pe loc vederea; şi el s-a sculat şi a fost botezat.
19 Şi după ce a mâncat, a prins putere. Şi el a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.
20 Şi îndată a început să predice pe Cristos în sinagogi, că El este Fiul lui Dumnezeu.
21 Şi toţi cei care-l auzeau se mirau şi ziceau: Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei care chemau Numele acesta, şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?
22 Dar Saul se întărea din ce în ce mai mult şi îi confrunta pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Cristos.
23 După ce au trecut mai multe zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare;
24 dar uneltirea lor s-a făcut cunoscută lui Saul. Şi porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare;
25 Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, lăsându-l jos într-un coş mare.
26 Şi după ce a ajuns la Ierusalim, Saul încerca să se alăture ucenicilor, dar toţi se temeau de el, căci nu credeau că el era un ucenic.
27 Dar Barnaba l-a luat şi l-a adus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, văzuse pe Domnul care i-a vorbit, şi cum în Damasc vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
28 Şi el era cu ei, întrând şi ieşind din Ierusalim;
29 Şi predica plin de îndrăzneală în Numele Domnului Isus. Şi el vorbea şi discuta aprins cu evreii elenizaţi, dar ei căutau să-l omoare.
30 Când au aflat fraţii, l-au coborât la Cezareea şi l-au trimis la Tars.
31 Bisericile de prin toată Iudeea şi Galileea şi Samaria aveau pace şi se zideau. Şi umblând în frica de Domnul şi prin mângâierea Duhului Sfânt, se înmulţeau.
32 Pe când trecea Petru prin toate ţinuturile, s-a coborât şi pe la sfinţii care locuiau în Lida.
33 Şi acolo a găsit un om cu numele Enea, care zăcea în pat paralizat de opt ani.
34 Şi Petru i-a zis: Enea, Isus Cristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul! Şi el s-a sculat îndată.
35 Şi toţi care locuiau în Lida şi în Saron, l-au văzut şi s-au întors la Domnul.
36 În Iope era o ucenică numită Tabita, care tradus este Dorea. Această femeie era plină de fapte bune şi de caritate, pe care le făcea;
37 Şi s-a întâmplat în zilele acelea că ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi după ce au spălat-o, au pus-o într-o cameră de sus.
38 Şi fiindcă Lida era aproape de Iope, ucenicii, auzind că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage să nu şovăiască să vină până la ei.
39 Şi Petru s-a sculat şi a mers cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi arătându-i hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorea pe când era cu ele.
40 Dar Petru i-a scos pe toţi afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; şi întorcându-se spre trup, a zis: Tabita, scoală-te! Şi ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, s-a ridicat pe şezut.
41 El i-a dat mâna şi a ridicat-o şi, chemându-i pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie.
42 Şi aceasta s-a făcut cunoscut în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.
43 Şi Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon;